1 Să nu se turbure inima voastră; aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în mine.
2 În casa Tatălui meu sunt locaşuri multe. Iar de nu, v’aş fi spus, pentru că tocmai mă duc să vă gătesc vouă loc.
3 Şi dacă mă voi duce şi vouă loc vă voi găti, iarăşi viu; şi vă voi lua pe voi la mine ca să fiţi şi voi unde sunt eu.
4 Şi unde mă duc eu, voi ştiţi, şi ştiţi şi calea.
5 Zis-a Toma către el: Doamne, nu ştim unde te duci; şi calea cum s’o ştim?
6 Iisus răspuns-a lui: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl meu fără numai prin mine.
7 Dacă m’aţi fi cunoscut pe mine, şi pe Tatăl meu l-aţi fi cunoscut; dar de acum îl cunoaşteţi şi l-aţi şi văzut.
8 Filip îi zice atunci: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.
9 Ci Iisus îi răspunde: Sunt cu voi de atâta vreme, Filipe, şi tu nu m’ai cunoscut? Cel ce m’a văzut pe mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl?
10 Nu crezi tu că eu în Tatăl sunt şi că Tatăl este întru mine? Vorbele pe care vi le grăiesc nu le spun de la mine, ci Tatăl care sălâşlueşte întru mine face lucrurile lui.
11 Credeţi mie că eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru mine, iar de nu, credeţi pentru lucrurile acestea.
12 Amin, amin grăiesc vouă: cel ce crede în mine va face şi el lucrurile pe care le fac eu şi va face mai mari decât acestea, pentru că eu mă duc la Tatăl,
13 Şi orice veţi cere întru numele meu, aceea voi face, ca să se preamărească Tatăl întru Fiul.
14 De veţi cere ceva întru numele meu, eu voi face.
15 Dacă mă iubiţi pe mine, păzi-veţi poruncile mele.
16 Iar eu voi ruga pe Tatăl şi vă va da alt Mângâietor, ca să fie pururea cu voi;
17 Duhul adevărului, pe care lumea nu poate să-l primească, pentru că nu-l vede, nici nu-l ştie, ci voi îl cunoaşteţi, căci rămâne la voi şi va fi întru voi.
18 Nu vă voi lăsa singuri pe lume; sosesc la voi.
19 Încă puţin timp şi lumea nu mă mai vede, voi însă mă vedeţi, pentru că eu sunt viu şi voi veţi fi vii.
20 În ziua aceea, veţi înţelege că eu sunt întru Tatăl meu şi voi întru mine şi eu întru voi.
21 Cine are poruncile mele şi le păzeşte, acela este carele mă iubeşte; iar cine mă iubeşte pe mine iubit va fi de către Tatăl meu şi-l voi iubi şi eu, şi mă voi arăta lui.
22 Zis-a Iuda către el (nu Iscarioteanul): Doamne, cum se face că nouă voieşti să te arăţi, iar lumii nu?
23 Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Dacă mă iubeşte cineva, păzi-va cuvântul meu şi Tatăl meu îl va iubi pe el şi vom veni la el şi la el ne vom face locuinţă.
24 Cine nu mă iubeşte nu ţine cuvintele mele. Dar cuvântul pe care l-aţi auzit nu este al meu, ci al Tatălui care m’a trimis.
25 Acestea vorbitu-le-am vouă, fiind încă la voi;
26 Dar Mângâietorul, Duhul cel Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl întru numele meu, acela vă va învăţa pe voi toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v’am spus.
27 Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă, nu cum dă lumea v’o dau eu. Să nu se turbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.
28 Auzit-aţi că v’am spus: mă duc, dar viu iar la voi. De m’aţi iubi, v’aţi bucura că v’am spus cum că mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât mine.
29 Şi acum v’am spus acestea mai nainte ca să fie, ca să credeţi când vor fi.
30 Nu voi mai vorbi multe cu voi, cuci vine stăpânul acestei lumi. Cu mine nu are nici un amestec;
31 Dar lumea va cunoaşte că eu iubesc pe Tatăl şi precum Tatăl mi-a poruncit aşa lucrez. – Sculaţi-vă, să mergem de aici.