1 Era un om din tagma Fariseilor care se numea Nicodim şi care era fruntaş între Evrei.
2 Acesta a venit noaptea la Iisus şi i-a vorbit: Rabi, ştim că de la Dumnezeu venit-ai învăţător; căci nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3 Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Amin, amin grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu.
4 Dar Nicodim îi grăieşte: Cum poate omul să se nască, o dată ce e bătrân? Oare poate să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?
5 Iisus răspunse: Amin, amin grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
6 Ce este născut din carne, carne este, şi ce este născut din duh, duh este.
7 Nu te mira că ţi-am zis: trebue să vă naşteţi de sus.
8 Vântul suflă unde vrea şi tu auzi vuetul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine care e născut din Duhul.
9 Răspunzând Nicodim l-a întrebat: Cum pot să fie acestea?
10 Iisus a răspuns şi a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israil şi nu le ştii acestea?
11 Amin, amin grăiesc ţie că noi ceea ce ştim vorbim şi ce-am văzut mărturisim; dar mărturia noastră nu o primiţi.
12 Dacă v’am spus lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede să vă spun lucruri cereşti?
13 Nimeni nu s’a suit în cer, fără numai cel ce s’a pogorît din cer, Fiul omului, care este în cer.
14 Şi după cum Moise a înălţat şarpele, în pustie, aşa trebue să se înalţe Fiul omului,
15 Pentru ca oricine care crede într’însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
16 Că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât a dat pe Fiul său Unul-Născut, pentru ca oricine care crede într’însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17 Căci n’a trimis Dumnezeu pe Fiul său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască, prin el, lumea.
18 Cel ce crede întru el nu se osândeşte, iar cel ce nu crede a şi fost osândit, fiindcă nu a crezut întru numele celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19 Şi judecata de osândă e aceasta: că lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina. Căci faptele lor erau rele.
20 Că oricine care făptueşte cele rele urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie dovedite ca rele.
21 Cine însă lucrează adevărul vine la lumină, ca să se arate faptele lui, că sunt săvârşite în Dumnezeu.
22 După acestea a venit Iisus şi ucenicii lui în pământul Iudeii şi stătea cu ei acolo şi boteza.
23 Şi boteza şi Ioan, la Enon, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi oamenii veneau şi se botezau.
24 Căci Ioan nu fusese încă băgat în închisoare.
25 Atunci s’a iscat din partea ucenicilor lui Ioan o pricire cu un iudeu, asupra curăţirii.
26 Şi au venit la Ioan şi i-au spus: Rabi, acela care era cu tine dincolo de Iordan şi căruia i-ai dat mărturia ta, iată el botează şi toţi se duc la el.
27 Ioan a răspuns cu aceste vorbe: Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s’a dat lui din cer.
28 Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu sunt eu Christos, dar sunt trimis înaintea lui.
29 Cine are mireasa, acela este mirele, iar prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, se bucură cu bucurie mare de glasul lui. Deci această bucurie a mea s’a împlinit.
30 Acela trebue să crească, iar eu să scad.
31 Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ: de pe pământ este şi de pe pământ vorbeşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor.
32 Şi ce-a văzut şi auzit aceea mărturiseşte, dar mărturia lui nu o primeşte nimeni.
33 Cine a primit mărturia lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat.
34 Căci pe cine l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.
35 Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna lui.
36 Cela ce crede în Fiul are viaţa veşnică; cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.