4
Înţelegând Domnul că Fariseii au auzit cum că el face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan,
Măcar că Iisus însuşi nu boteza, ci ucenicii lui,
A lăsat Iudeia şi s’a dus iarăşi în Galileia.
Dar trebuia ca să treacă prin Samaria.
Şi a venit la un oraş al Samariei numit Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, feciorul său;
Şi fântâna lui Iacob era acolo. Ci Iisus era ostenit de călătorie şi aşa a şezut lângă fântână. Iar ceasul era aproape şase (amiaza).
Atunci, o femeie samariteancă veni să scoată apă. Iisus îi zise: Dă-mi să beau.
Căci ucenicii lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
Femeia samariteancă îi răspunde: Cum ceri să bei, tu care eşti iudeu, de la mine, care sunt samariteancă? Pentru că Iudeii nu se îngăduesc cu Samaritenii.
10 Iisus i-a spus aceste vorbe: Dacă cunoşteai darul lui Dumnezeu şi cine este cel care ţi-a zis: Dă-mi să beau, ai fi cerut de la el şi ţi-ar fi dat apă vie.
11 Femeia îi grăieşte: Doamne, nici nu ai cu ce să scoţi, iar puţul e adânc. De unde, dar, ai apa cea vie?
12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat această fântână şi a băut şi el din ea, şi feciorii lui şi turmele lui?
13 Iisus i-a răspuns şi a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou.
14 Dar cel ce va bea din apa pe care-i voi da-o eu, nu va mai înseta în veac, căci apa pe care-i voi da-o eu se va face în el izvor de apă izvorîtoare întru viaţa veşnică.
15 Femeia atunci îi spune: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai viu aici să scot.
16 Iisus îi porunceşte: Mergi şi chiamă pe bărbatul tău şi vino aici.
17 Dar femeia răspunzând a zis: N’am bărbat. Iisus i-a răspuns: Bine ai zis: N’am bărbat.
18 Că cinci bărbaţi ai avut şi acum pe care îl ai nu este bărbatul tău. Aceasta adevărat ai spus.
19 Femeia îi zice lui Iisus: Doamne, văd că tu eşti proroc.
20 Părinţii noştri s’au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare.
21 Ci Iisus îi grăieşte: Femeie, crede-mă că vine ceasul când vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu ştiţi, noi ne închinăm la ce ştim, pentru că mântuirea este de la Iudei.
23 Dar vine ceasul şi acum este când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr, căci şi Tatăl voieşte atari închinători.
24 Dumnezeu este spirit şi cei ce i se închină cade-se să i se închine în spirit şi în adevăr.
25 Femeia rosteşte către el: Ştim că vine Mesia – care se zice Christos; – când va veni acela, ne va spune nouă toate.
26 Iisus îi răspunde: Eu sunt, cel ce vorbesc cu tine.
27 Dar atunci sosiră ucenicii lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie samariteancă. Însă nimeni n’a întrebat: Ce voieşti? Sau: Ce grăieşti cu ea?
28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s’a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29 Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta e Mesia?
30 Şi au ieşit din cetate şi veneau către el.
31 Între acestea, ucenicii lui îl rugau, zicând: Rabi, mănâncă.
32 El atunci le-a grăit: Am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi.
33 Ci ucenicii se întrebau între ei: Adusu-i-a oare cineva să mănânce?
34 Iisus rosteşte către ei: Mâncarea mea este: să fac voia celui ce m’a trimis pe mine şi să săvârşesc lucrul lui.
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Eu vă zic, iată, ridicaţi ochii voştri şi priviţi câmpiile, că sunt albe pentru seceriş.
36 Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roadă întru viaţa de veci, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră.
37 Căci aici se adevereşte zicătoarea că: unul este semănătorul şi altul secerătorul.
38 Eu v’am trimis să seceraţi ce n’aţi muncit voi; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.
39 Şi mulţi dintre Samaritenii din acel oraş au crezut într’însul, pentru cuvântul femeii, care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut.
40 Deci, după ce au venit la el Samaritenii, l-au rugat ca să rămâe la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41 Şi mult mai mulţi crezut-au pentru cuvântul lui.
42 Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai din pricina vorbelor tale, dar fiindcă noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Christos, mântuitorul lumii.
43 Şi după cele două zile, a ieşit de acolo şi s’a dus în Galileia.
44 Ci Iisus însuşi mărturisise că un proroc nu e cinstit în ţara lui.
45 Deci. când a venit în Galileia, l-au primit Galileienii, cei ce văzuseră toate câte făcuse în Ierusalim, la praznic, căci au fost venit şi ei la praznic;
46 Apoi iarăşi s’a dus în Cana Galileii, unde făcuse apa vin. Şi era un dregător împărătesc, al cărui fiu era bolnav, în Capernaum.
47 Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeia în Galileia, a mers la el şi l-a rugat să se pogoare şi să tămăduiască pe fiul lui, căci era bolnav pe moarte.
48 Atunci Iisus i-a zis: Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi.
49 Omul împărătesc i-a răspuns: Doamne, pogoară-te, până a nu muri copilul meu.
50 Iisus rosteşte către el: Du-te; feciorul tău trăieşte. Şi omul a crezut în cuvântul pe care i l-a zis Iisus şi s’a dus.
51 Iar pe când el venea devale, robii lui i-au ieşit înainte şi l-au vestit că feciorul lui trăieşte.
52 Atunci a întrebat pe robi de ceasul întru care i-a fost mai bine. Iar ei i-au spus: Ieri la al şaptelea ceas (unu după-amiază) frigurile l-au lăsat.
53 Deci tatăl cunoscu că la ceasul acela a fost, întru care Iisus a rostit către el: Copilul tău trăieşte. Şi a crezut el şi casa lui întreagă.
54 Acest al doilea semn Iisus l-a făcut, iarăşi, când a venit din Iudeia în Galileia.