1 După acestea, era o sărbătoare a Iudeilor şi Iisus s’a suit la Ierusalim.
2 Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numeşte pe evreeşte Betesda şi are cinci pridvoare.
3 În aceste pridvoare zăceau mulţime de bolnavi, de orbi, de ologi, de uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4 Căci un înger se pogora, la vreme, în scăldătoare, şi turbura apa şi cine intra întâi, după turburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut.
5 Şi era un om acolo care era pătimaş de treizeci şi opt de ani.
6 Iisus văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a grăit: Vrei să te faci sănătos?
7 Răspuns-a lui bolnavul: Doamne, nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se turbură apa, că până când vin eu, altul se pogoară înaintea mea.
8 Iisus i-a poruncit: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
9 Iar omul s’a făcut sănătos în clipa aceea şi a luat patul şi umbla. Ci în ziua aceea era Sâmbătă.
10 Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: Este zi de Sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul.
11 El le-a răspuns: Cel ce m’a făcut sănătos, acela mi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă.
12 Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
13 Dar cel tămăduit nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse laoparte din mulţimea care era în acel loc.
14 După acestea, Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. Nu mai păcătui, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău.
15 Atunci omul s’a dus şi a spus Iudeilor că cel ce l-a făcut sănătos este Iisus.
16 Pentru aceasta, Iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-l omoare că făcea acestea în zi de Sâmbătă.
17 Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl meu până acum lucrează; lucrez şi eu.
18 Deci pentru acest cuvânt, râvneau şi mai mult Iudeii să-l omoare, că nu numai dezlega Sâmbăta, dar şi pe Dumnezeu îl numea tatăl său, făcându-se pe sine la fel cu Dumnezeu.
19 Ci Iisus a răspuns şi le-a vorbit: Amin, amin grăiesc vouă, Fiul nu poate să facă nimic de la sine, de nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce Tatăl le face, acestea şi Fiul le face întocmai;
20 Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-i arată toate câte face el şi lucruri mai mari decât acestea arăta-va lui, ca voi să vă miraţi.
21 Căci după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
22 Tatăl nu judecă pe nimeni, ci judecata toată a dat-o Fiului,
23 Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care l-a trimis.
24 Amin, amin grăiesc vouă, cine ascultă cuvântul meu şi crede în cel ce m’a trimis pe mine are viaţă veşnică, şi la judecată nu vine, ci s’a mutat din moarte la viaţă.
25 Amin, amin grăiesc vouă că vine ceasul, şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor fi auzit vii vor fi.
26 Căci precum Tatăl are viaţă întru sine, aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţă întru sine;
27 Şi i-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul omului.
28 Nu vă miraţi de aceasta; că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui,
29 Şi vor ieşi: cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândei.
30 Eu nu pot să fac de la mine nimic; precum aud, judec; dar judecata mea este dreaptă, pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui, care m’a trimis.
31 De mărturisesc eu pentru mine, mărturia mea nu este adevărată.
32 Altul este cel ce mărturiseşte pentru mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte pentru mine.
33 Voi aţi trimis la Ioan şi el a dat mărturie adevărului.
34 Dar eu nu de la om iau mărturie, ci vă spun acestea ca să vă mântuiţi.
35 Ioan era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi fost voioşi să vă veseliţi un timp întru lumina lui.
36 Iar eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac eu mărturisesc pentru mine că Tatăl m’a trimis.
37 Şi Tatăl, care m’a trimis, acela mărturisit-a pentru mine. Nici glasul lui nu l-aţi auzit vreodată, nici faţa lui n’aţi văzut-o;
38 Şi cuvântul lui nu-l aveţi sălăşluit în voi, fiindcă voi nu credeţi în cel pe care Tatăl l-a trimis.
39 Voi cercetaţi scripturile, căci socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi tocmai ele sunt care mărturisesc despre mine.
40 Şi nu voiţi să veniţi la mine, ca să aveţi viaţă!
41 Mărire de la oameni nu primesc;
42 Dar v’am cunoscut că n’aveţi întru voi dragostea lui Dumnezeu.
43 Eu am venit în numele Tatălui meu, şi voi nu mă primiţi; dar să vină altul în numele său, pe acela îl veţi primi!
44 Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi mărire unul de la altul, şi mărirea care vine de la unul Dumnezeu n’o căutaţi?
45 Să nu gândiţi că eu vă voi învinui la Tatăl: are cine să vă învinuiască – Moise, în care voi v’aţi pus nădejdea.
46 Căci dacă aţi fi crezut pe Moise, m’aţi crede şi pe mine, căci el despre mine a scris.
47 Iar dacă în scrisele lui nu credeţi, în cuvintele mele cum veţi crede?