1 «Tu eşti drept, Doamne, când intru la judecată cu tine! Aş vrea să te întreb despre judecata dreaptă: Pentru ce cei fără de lege propăşesc în viaţa lor, şi cei necredincioşi trăiesc tihniţi?
2 Tu îi sădeşti şi ei îşi înfig rădăcina, cresc şi fac roade. Aproape eşti de buzele lor, dar departe de inima lor!
3 Dar tu, Doamne, mă cunoşti, mă vezi şi m’ai încercat dacă inima mea stă lângă tine! Târăşte-i ca oile la junghiere şi hotărăşte-i pentru ziua tăierii!
4 Câtă vreme ţara va jeli şi iarba de pe câmp va fi uscată? Pentru răutatea locuitorilor dobitoacele şi păsările pier. Şi ei cu toate acestea zic: «Dumnezeu nu vede căile noastre!»
5 «Dacă întrecerea să fugi cu cei ce fug pe jos te oboseşte, cum te vei lua la întrecere cu caii, şi dacă tu fugi într’o ţară paşnică, ce vei face cu hăţişurile Iordanului?
6 Chiar fraţii tăi şi cei din casa tatălui tău, şi ei se poartă viclean cu tine şi strigă cât îi ţine gura despre tine! Nici chiar când îţi vorbesc prietenos, nu-i crede!»
7 «Părăsit-am casa mea, am lăsat moştenirea mea şi pe iubitul sufletului meu l-am lăsat să cadă în mâna vrăjmaşilor săi.
8 Moştenirea mea a ajuns pentru mine ca un leu în pădure şi şi-a ridicat glasul împotriva mea, de aceea o urăsc.
9 Moştenirea mea este ca un vultur pestriţ şi asupra căruia vulturii se năpustesc din toate părţile. Porniţi, adunaţi-vă voi fiarele câmpului, toate, veniţi şi sfâşiaţi!
10 Păstori nenumăraţi au pustiit via mea, călcat-au în picioare ţarina mea şi ogorul meu drag l-au prefăcut în pustietate;
11 L-au prefăcut în pustie jalnică şi fără picior de om. Ţara toată-i pustietate, fiindcă pe nimeni nu-l doare inima.
12 Pe toate pleşuvele piscuri ale pustiului au venit pustiitori. Căci a Domnului este sabia şi ea pustieşte de la o margine până la cealaltă margine a pământului şi nici un pământean nu află cruţare!
13 Sămănat-au grâu şi au secerat spini şi şi-au irosit puterile fără de folos. De ocară au ajuns cu rodurile lor, din pricina iuţimii mâniei Domnului!»
14 Aşa grăieşte Domnul: «Pe toţi vecinii cei răi care se vor atinge de moştenirea pe care eu am dăruit-o poporului meu Israil, îi voi smulge din ţara lor şi din mijlocul lor voi smulge şi casa lui Iuda.
15 Şi după ce îi voi fi smuls, iarăşi mă voi milostivi şi pe fiecare îl voi întoarce la moştenirea sa şi în patria sa.
16 Şi dacă se vor obişnui cu căile norodului meu, ca să jure pe numele meu: «Viu este Domnul!», precum şi ei au deprins pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi aşezaţi statornic în mijlocul poporului meu,
17 Iar dacă nu vor asculta, voi smulge poporul acesta, îl voi smulge din rădăcină şi fi voi pierde», – zice Domnul.