1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia:
2 Din pricina secetei Iuda se tângueşte, cei ce stau la porţile Ierusalimului jelesc încovoiaţi la pământ. Strigătul Ierusalimului se ridică până la cer.
3 Dregătorii trimit slugile la apă: ele vin la fântâni, dar nu găsesc apă şi se întorc cu vedrele goale. De ruşine stau nedumiriţi şi-şi acopăr capul.
4 Din pricina ca nu mai plouă pe câmp, plugarii sunt cuprinşi de spaimă; de ruşine stau nedumiriţi şi îşi acopăr capul.
5 Chiar şi cerboaica sălbatică, după ce naşte puii, îi lasă fiindcă nu găseşte iarbă.
6 Asinii sălbatici stau pe culmi pleşuve cu nasul în vânt ca crocodilii. Ochii li se sting, că nu mai au iarbă.
7 Cu toate că fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, Doamne, cruţă-ne pentru numele tău. Necredinţa noastră a sporit şi am păcătuit împotriva ta.
8 Tu eşti nădejdea lui Israil, Doamne, Mântuitorul lui în vreme de restrişte! De ce eşti tu ca un străin în această ţară, ca un drumeţ care poposeşte numai să mâie noaptea?
9 Pentru ce eşti ca un om fără de vlagă, ca un viteaz care n’are putere să biruiască? Însă tu, Doamne, în mijlocul nostru petreci şi ţie ne rugăm: nu ne lăsa!
10 Aşa zice Domnul către oamenii din poporul acesta: «Să hoinărească, asta lor le place şi nu-şi cruţă picioarele. Dar Domnul n’are plăcere întru ei. El îşi va aduce acum aminte de fărădelegile lor şi-i va pedepsi pentru păcatul lor.»
11 Şi mi-a mai zis Domnul: «Nu te ruga să iert pe poporul acesta!
12 Dacă vor posti, nu voi asculta rugăciunile lor, dacă îmi vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi simţi plăcere, ci îi voi stârpi cu sabia, cu foamete şi cu ciumă.»
13 Dar am zis: «Doamne Dumnezeule! Iată ce le făgăduesc proorocii: «Nu vă temeţi de sabie, foamete nu veţi avea, căci în locul acesta vă voi dărui adevărată pace!»
14 Atunci mi-a răspuns Domnul: «Minciuni proorocesc în numele meu proorocii! Nici nu i-am trimis, nici nu le-am dat poruncă şi nici lor nu le-am vorbit. Vedenii mincinoase, proorocii deşarte, închipuiri înşelătoare din duhul lor: acestea-s proorociile lor!»
15 Pentru aceasta aşa zice Domnul: «Proorocii pe care nu i-am trimis şi care proorocesc în numele meu şi zic: «Sabie şi foamete nu va fi în ţara aceasta», de sabie şi de foamete vor muri aceşti prooroci.
16 Şi oamenii, cărora ei le fac proorocii, vor fi aruncaţi pe uliţele Ierusalimului, şi vor muri de foame şi de sabie şi nu vor avea cine să-i îngroape, pe ei, pe femeile lor, pe feciorii şi pe fetele lor, căci eu voi vărsa peste ei nenorocirea lor.
17 Acest cuvânt să li-l grăieşti! Ochii mei vor vărsa lacrămi zi şi noapte, fără încetare, pentru cumplitul prăpăd cu care a fost nimicită fecioara poporului meu, pentru rana ei fără de leac!
18 Ies pe ogoare şi iată văd străpunşi de sabie! Vin în cetate, dar iată văd chinuiţi de foame! Ba chiar proorocul şi preotul cutreeră ţara fără rost!»
19 Ai aruncat pe Iuda şi sufletul tău simte scârbă pentru Sion? Atunci de ce ne loveşti cu prăpăd fără de leac? Nădăjduiam la pace, dar iată nu vine nimic bun, la vreme de tămăduire, dar iată groaza!
20 Doamne, noi mărturisim păcatele noastre, fărădelegile părinţilor noştri, fiindcă am păcătuit înaintea ta.
21 Nu ne dispreţui, pentru numele tău, şi nu face de ocară tronul slavei tale! Adu-ţi aminte şi nu strica legământul tău cu noi!
22 Sunt care între idolii deşerţi ai păgânilor dătători de ploaie, sau cerul de la sine plouă? Doamne, tu eşti Dumnezeul nostru şi în tine nădăjduim, căci tu faci toate acestea!