15
Atunci a zis Domnul către mine: «Chiar de ar veni înaintea mea Moise şi Samuil, inima mea tot nu s’ar întoarce spre acest popor. Izgoneşte-i să plece!
Şi de te vor întreba: «Încotro să ne ducem?», răspunde-le: «Aşa zice Domnul! Cine-i pentru moarte la moarte, cine-i pentru sabie la sabie, cine-i pentru foamete la foamete şi cine-i pentru robie la robie!»
«Şi voi porni împotriva lor patru neamuri de nevoi», – zice Domnul –: «sabia să-i ucidă, câinii să-i sfâşie, păsările cerului şi fiarele să-i mănânce şi să-i prăpădească.
Şi-i voi face sperietoare tuturor împărăţiilor, din pricina lui Manase, fiul lui Iezechia, regele Iudei, pentru ceea oe a făptuit el în Ierusalim.»
Căci cine se va îndura de tine, Ierusalime, şi cui îi va părea rău şi cine va veni la tine să te întrebe de sănătate?
«Tu însuţi m’ai aruncat», – zice Domnul. – «şi mi-ai întors spatele, dar eu îţi voi întinde mâna ca să te pierd, căci sunt obosit de atâta îndurare!
Cu vânturătoarea îi voi vântura la porţile ţării, îi voi lăsa fără de copii, voi prăpădi poporul meu, dar nu se vor căi de fărădelegile lor.
Văduvele lor vor fi mai numeroase decât nisipul mării. Voi aduce peste mamele tinerilor oşteni un prădător în miezul zilei, într’o clipă voi aduce peste ele spaima şi groaza.
Mama cea cu şapte copii îşi simte sfârşitul, simte că-şi va da duhul. Soarele ei asfinţeşte când tot mai este ziuă, simte ruşine şi ocară. Pe cei care vor mai rămânea îi voi trece prin ascuţişul săbiei, în faţa vrăjmaşilor lor», – zice Domnul.
10 Vai mie, maica mea, că m’ai născut să fiu om de ceartă şi de sfadă cu toată lumea! N’am luat cu împrumut, nici n’am dat cu împrumut, şi toţi mă blestemă!…
11 «Aşa, Doamne! Eu te-am slujit cu râvnă şi în vreme de restrişte şi de strâmtorare eu am stăruit cu rugăciunea mea chiar pentru vrăjmaş, tu bine ştii!»
12 Oare fierul se va rupe în bucăţi, fierul cel de miază-noapte şi arama?
13 Bogăţia şi vistieriile tale le voi da pradă fără preţ în cuprinsul ţării, pentru păcatele tale,
14 Şi te voi face rob la vrăjmaşii tăi într’o ţară pe care nu o cunoşti, căci foc aprins împotriva voastră pâlpâe în nările mele.
15 Doamne, adu-ţi aminte de mine şi-mi poartă de grija şi mă răzbună împotriva prigonitorilor mei! Nu mă lăsa pieirii întru îndelungă răbdarea ta: să ştii că pentru tine sufăr ocară,
16 Din partea defăimătorilor cuvintelor tale. Nimiceşte-i! Să fie cuvântul tău bucuria şi veselia inimii mele, căci port numele tău, Doamne Dumnezeule Savaot!
17 În obştia batjocoritorilor n’am stat ca să mă desfătez cu ei, ci împins de mâna ta am stat singur, fiindcă m’ai umplut de mânie.
18 Pentru ce durerea mea este fără de sfârşit şi rana mea fără de leac? Vrei să fii tu pentru mine un râuleţ înşelător cu ape în care să n’ai nădejde?
19 Pentru aceasta, aşa zice Domnul: «Dacă tu te vei căi, atunci şi eu te voi întoarce la mine şi vei sluji iarăşi înaintea mea; dacă tu vei osebi lucrul de preţ de cel fără de preţ, vei fi ca gura mea. Atunci ei se vor întoarce spre tine şi nu tu spre ei.
20 Şi te voi face pentru acest popor zid tare de aramă şi se vor război împotriva ta, dar nu te vor putea birui, căci eu voi fi cu tine ca să te mântuesc şi să te izbăvesc», – zice Domnul.
21 «Şi te voi mântui din mâna răufăcătorilor şi din mâna celor asupritori te voi scăpa.»