1 Apoi a fost cuvântul Domnului către mine:
2 «Nu-ţi lua femeie, ca să nu ai feciori şi fete în locul acesta,
3 Căci aşa zice Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care îi vor naşte şi despre părinţii care vor avea prunci în pământul acesta:
4 «De moarte cumplită vor muri, şi nu vor fi nici plânşi, nici îngropaţi, ci vor fi ca gunoiul pe ogor, vor pieri de sabie şi de foamete, iar leşurile lor vor fi hrană pentru păsările cerului şi pentru fiarele câmpului.»
5 Apoi mi-a poruncit Domnul: «Nu intra într’o casă de jale şi nu te duce nici să jeleşti morţii, nici să-i plângi, căci am luat pacea mea, harul şi îndurările de la norodul acesta», – zice Domnul.
6 Şi când vor muri oameni de frunte şi oameni de rând din această ţară, nu vor fi îngropaţi şi nici jeliţi, nimeni nu-şi va face scrijilituri pe trup şi nici nu-şi va rade capul pentru ei.
7 Nimeni nu va frânge o pâine de jale, ca mângâiere pentru mort, şi nimeni nu va umplea un pahar de vin, ca mângâiere pentru moartea unui părinte, ori a unei mame.
8 Nu intra în casă de ospăţ să stai de vorbă, să mănânci şi să bei cu cei de acolo,
9 Căci aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israil: «Iată, voi înnăbuşi în locul acesta, sub ochii voştri şi în zilele voastre, cântecele de bucurie şi de veselie, cântecul mirelui şi al miresei.
10 Şi când vei vesti acestui popor toate aceste fapte şi te vor întreba: «Pentru ce Domnul a pornit asupra noastră toate aceste mari nenorociri şi cu ce fărădelegi şi cu ce păcate am mâniat pe Domnul Dumnezeul nostru?»,
11 Să le răspunzi: «Fiindcă părinţii voştri m’au părăsit», – zice Domnul, – «au umblat după dumnezei streini, le-au slujit şi li s’au închinat şi pe mine m’au părăsit şi legea mea nu au păzit-o.
12 Dar voi aţi făcut fapte mai rele decât părinţii voştri; fiecare din voi se poartă după învârtoşarea inimii sale rele, fără să mă asculte pe mine.
13 Pentru aceasta vă voi arunca din această ţară în altă ţară, pe care nici voi, nici părinţii voştri nu au cunoscut-o, şi acolo veţi sluji la alţi dumnezei zi şi noapte, căci nu vă voi mai dărui îndurarea mea!»
14 «Iată vin zile», – zice Domnul, – «când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, care a scos pe fiii lui Israil din ţara Egiptului»,
15 Ci: «Viu este Domnul, care a scos pe Israiliţi din ţara de la miazănoapte şi din toate împărăţiile în care i-am împrăştiat». Şi-i voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor.»
16 «Iată. voi trimite pescari mulţi», – zice Domnul, – «care îi vor pescui şi apoi voi trimite mulţi vânători care îi vor vâna pe orice munte şi pe orice deal şi în văgăuni de stânci.
17 Toate căile lor sunt sub ochii mei şi nu se pot ascunde de privirea mea, şi fărădelegea lor nu se poate tăinui de dinaintea ochilor mei.
18 Şi voi răsplăti îndoit fărădelegea şi păcatul lor, pentru că au pângărit ţara mea şi au umplut moştenirea mea cu stârvurile grozăviilor şi ticăloşiilor lor idoleşti.»
19 O, Doamne, vârtutea mea, întăritura mea şi adăpostul meu în zi de strâmtorare! Către tine se vor îndrepta popoarele de la marginile pământului şi vor zice: «Părinţii noştri au moştenit înşelăciune, idoli fără de folos!»
20 «Poate care omul să-şi facă dumnezei? Aceştia însă nu sunt dumnezei!»
21 Pentru aceasta, iată că îi voi înştiinţa şi acum le voi arăta braţul meu şi puterea mea şi se vor încredinţa că numele meu este «Domnul».