1 Şi a fost cuvântul Domnului către mine astfel:
2 «Du-te şi propovedueşte în auzul Ierusalimului! Aşa zice Domnul: «Mi-aduc aminte de dragostea tinereţii tale, de iubirea din vremea logodnei tale, când mergeai după mine prin pustie, într’un ţinut fără sămănătură.
3 Lucru sfânt a fost Israilul pentru Domnul, pârga rodurilor lui. Toţi cei care au mâncat dintr’însul au trebuit să-şi ispăşească păcatul, fiindcă peste ei s’a prăvălit nenorocirea», – zice Domnul.
4 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi cei din casa lui Iacob şi toate neamurile cele din casa lui Israil!
5 Aşa grăieşte Domnul: «Ce nedreptate au găsit în mine părinţii voştri, de s’au depărtat de mine şi au umblat după idolii cei deşerţi ca să ajungă şi ei deşertăciune,
6 Şi nu s’au întrebat: «Unde este Domnul cel ce ne-a scos pe noi din ţara Egiptului şi ne-a dus prin pustie, printr’un ţinut de bărăgane şi de prăpăstii, ţinut sterp şi stingher fără ţipenie de om şi fără o urmă de sălaş omenesc?»
7 Şi v’am dus pe voi într’o ţară ca o grădină, ca să mâncaţi din roadele şi din bunătăţile ei; dar când aţi intrat într’însa, aţi pângărit-o şi moştenirea mea aţi prefăcut-o într’o grozăvie.
8 Preoţii nu m’au întrebat: «Unde este Domnul?» Tâlcuitorii de lege nu m’au cunoscut, păstorii poporului au lepădat credinţa, proorocii au proorocit în numele lui Baal şi au umblat după dumnezei care nu pot să vie într’ajutor.
9 Pentru aceasta la judecată voi grăi împotriva voastră», – zice Domnul, – «şi împotriva nepoţilor voştri voi cere osândă!
10 Treceţi la ostroavele Chiteilor şi vedeţi, trimiteţi la Chedar şi cercetaţi cu luare aminte şi vă încredinţaţi de se află aşa ceva!
11 Şi-a schimbat care un popor vreodată dumnezeii? – deşi ei nu sunt Dumnezeu. – Poporul meu şi-a schimbat slava lui cu un dumnezeu care nu-i poate veni într’ajutor.
12 Minunaţi-vă, ceruri, de aceasta, înfioraţi-vă şi rămâneţi stană de piatră», – zice Domnul, –
13 «Căci două lucruri rele a făptuit poporul meu: m’a părăsit pe mine, izvorul de apă vie şi şi-a săpat fântâni, fântâni care nu pot ţine apă!»
14 A fost care Israil rob, rob născut în casă? Pentru ce a ajuns pradă?
15 Leii răcnesc împotrivă-i şi slobozesc urletele lor. Ţara lui au prefăcut-o în pustie, cetăţile lui sunt pârjolite, fără ţipenie de om în ele;
16 Chiar şi locuitorii din Nof şi cei din Tahpanhes ţi-au păscut pe ţeastă!
17 Oare n’ai ajuns aici din pricină că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău, în vremea când el te ducea pe cale?
18 Şi acum ce înseamnă fuga ta înspre Egipt, ca să bei din apa Sihorului, şi drumul spre Asiria, ca să sorbi din apa Eufratului?
19 Răutatea ta te pedepseşte şi necredinţa ta te urgiseşte. Dă-ţi seama şi chibzueşte că rău şi amarnic este să te răzleţeşti de Domnul Dumnezeul tău şi să nu-ţi mai fie frică de mine», – zice Domnul Dumnezeul Savaot.
20 «Căci de multă vreme ai sfărâmat jugul tău, ai rupt funiile tale şi ai zis: «Nu pot să mai fiu slugă!» Şi de atunci pe orice colină şi sub orice copac verde te-ai desfrânat ca o ticăloasă.
21 Eu te sădisem viţă bună, toată de bun soi, dar cum te-ai prefăcut în viţă străină, de neam prost!
22 Chiar de te vei spăla cu nitru şi te vei freca cu leşie, tot mânjită de sânge va rămânea în ochii mei fărădelegea ta», – zice Domnul.
23 «Cum poţi spune: «Nu m’am întinat şi n’am umblat după Baali»? Uită-te la semnele urmelor tale din vale şi chibzueşte ce ai făcut! Cămilă sprintenă care umblă în lung şi în lat pe toate cărările,
24 Asină sălbatecă deprinsă în pustie, care în aprinsa ei poftă umblă adulmecând vântul! Cine ar putea să-i împiedice dorul ei? Cine vrea s’o găsească să nu se ostenească, fiindcă o vor afla la luna ei!
25 Păzeşte-te să nu rămâi desculţ şi gâtul tău să nu-ţi ardă de sete! Dar tu răspunzi: «Degeaba! Nu, îmi plac streinii şi mă voi duce după ei!»
26 După cum se ruşinează hoţul când este descoperit, aşa trebue să se ruşineze casa lui Israil: regii, dregătorii, preoţii şi proorocii,
27 Care zic lemnului: «Tu eşti tatăl meu!» şi pietrei: «Tu m’ai născut!» Ei stau cu spatele la mine, şi nu cu faţa, iar în vreme de restrişte strigă: «Scoală şi ne mântueşte!»
28 Unde îţi sunt dumnezeii pe care tu i-ai făurit? Să se scoale şi să te mântuiască dacă pot, în vreme de restrişte! Căci dumnezeii tăi, Iudo, sunt tot atâţi la număr ca şi cetăţile tale.
29 «Pentru ce vă stârniţi împotriva mea? Toţi aţi ajuns fără credinţă», – zice Domnul.
30 «În zadar am bătut pe feciorii voştri, fiindcă ei nu s’au învăţat minte; sabia voastră a prăpădit pe proorocii voştri, ca un leu prădalnic.
31 Neam prost ce sunteţi! Luaţi aminte la cuvântul Domnului:«Am fost eu care o pustietate pentru Israil sau un ţinut beznatec? Din care pricină poporul meu a zis: «Noi suntem liberi şi nu ne vom mai întoarce la tine!»
32 Uită care fecioara găteala sa şi mireasa cingătoarea sa? Cu toate acestea poporul meu m’a uitat din zile fără număr!
33 Cât de iscusit îţi urmezi tu calea, când e să cauţi iubirea! Tot aşa şi pentru fărădelegile tale pe cărarea ta te-ai deprins să mergi!
34 Chiar şi poalele veşmintelor tale sunt pătate de sângele celor sărmani şi fără de prihană, pe care cu toate că nu i-ai găsit spărgând zidul, dar tot pentru aceleaşi pricini tu i-ai omorît.
35 Şi cu toate acestea mai îndrăzneşti să zici: «Da, sunt nevinovat! De bună seamă mânia lui s’a abătut de la mine!» Dar iată că acum voi începe proces cu tine care spui: «N’am săvârşit păcat!»
36 De ce te zoreşti acum ca să-ţi schimbi calea? Tu vei fi făcută de ruşine în Egipt, precum ai fost de ocară făcută şi în Asiria!
37 Şi de acolo vei ieşi cu capul între mâni! Fiindcă Domnul a aruncat la o parte pe cei în care tu ţi-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă.