1 Domnul mi-a arătat această vedenie: Iată două coşuri cu smochine stăteau în faţa templului Domnului – după ce Nabucodonosor împăratul Babilonului robise pe Iehonia, fiul lui Ioachim, regele lui Iuda, împreună cu dregătorii lui Iuda, cu meşteşugarii şi cu făurarii din Ierusalim şi îi dusese în Babilon –
2 Un coş avea smochine minunate, smochine pârguite, iar celălalt coş avea smochine tare rele, încât nu se puteau mânca de rele ce erau.
3 Atunci m’a întrebat Domnul: «Ce vezi tu Ieremia?» Şi eu am răspuns: «Smochine! – Smochinele cele bune sunt minunate, iar cele rele sunt tare rele, aşa că nu se pot gusta de rele ce sunt.»
4 Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:
5 «Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israil! Precum te uiţi cu jind la smochinele cele bune, aşa mă uit şi eu duios la Iudeii duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Caldeilor;
6 Şi-mi voi aţinti duios privirile mele spre ei şi-i voi întoarce în această ţară şi-i voi zidi pe ei şi nu-i voi mai surpa, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
7 Şi le voi da pricepere în inimă, ca să mă ştie că eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor pocăi din toată inima.
8 Iar despre smochinele cele rele care nu se puteau mânca de rele ce erau», – aşa zice Domnul», – aşa voi preface pe Sedechia, regele lui Iuda, şi pe dregătorii lui şi pe cei rămaşi din locuitorii Ierusalimului în această ţară, şi pe cei care s’au aşezat în ţara Egiptului.
9 Şi-i voi da pildă înfricoşată de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de batjocură, de poveste şi de râs şi de blestem în toate meleagurile pe unde i-am izgonit.
10 Şi voi trimite sabia împotriva lor, şi foametea şi ciuma, până când vor fi nimiciţi din ţara pe care le-am dăruit-o lor şi strămoşilor lor!»