1 Şefatia, fiul lui Matan, şi Ghedalia, fiul lui Paşhur, Iucal, fiul lui Şelemia şi Paşhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care Ieremia le rostea către tot norodul:
2 «Aşa zice Domnul! Cel ce va sta în cetatea aceasta va muri de sabie, de foamete, ori de ciumă, iar cel care va pleca la Caldei va rămânea cu viaţă, îşi va lua sufletul ca pe o pradă şi va fi viu.»
3 Aşa zice Domnul: «Această cetate va cădea în stăpânirea oştirii împăratului din Babilon, care o va cuprinde!»
4 Atunci dregătorii au zis regelui: «Omul acesta să moară, fiindcă el slăbeşte dârzenia oştenilor, care au mai rămas în această cetate, precum şi bărbăţia tuturor oamenilor, când le grăieşte atari cuvinte. Omul acesta nu se strădueşte pentru pacea norodului, ci pentru nenorocirea lui.»
5 Dar regele Sedechia le-a răspuns: «Iată-l în mâinile voastre! Regele n’are cu ce vă sta împotrivă!»
6 Şi ei l-au prins pe Ieremia şi l-au aruncat într’o groapă fără apă, dar plină cu mâl. Şi după ce l-au lăsat în jos pe funii, Ieremia s’a cufundat în mâl.
7 Şi când a auzit Ebedmelec Cuşitul, un om de curte, care era în slujba regelui, că au aruncat pe Ieremia în groapă – în care vreme regele era la poarta lui Veniamin –
8 A ieşit din palatul regelui şi i-a grăit astfel:
9 «Măria Ta, Doamne, rău au făcut oamenii aceştia, purtându-se aşa cu proorocul Ieremia. Ei l-au aruncat în groapa cea fără apă ca să moară de foame, fiindcă în cetate nu mai este pâine!»
10 Atunci regele a poruncit lui Ebedmelec Cuşitul: «Ia cu tine trei oameni şi scoate pe profetul Ieremia din groapă înainte ca el să moară».
11 Şi Ebedmelec a luat cu sine oamenii şi a intrat în veşmântăria domnească şi a luat de acolo bucăţi de veşminte vechi şi rupturi şi le-a dat drumul cu funii în groapă la Ieremia.
12 Apoi Ebedmelec i-a zis lui Ieremia: «Pune aceste bucăţi de veşminte vechi şi aceste rupturi la subţiori pe sub funii». Şi Ieremia a făcut aşa.
13 Şi l-au tras pe Ieremia în sus cu funiile şi l-au scos din groapă. Şi Ieremia a stat de aci încolo în curtea cea străjuită.
14 După acestea, regele Sedechia a trimis să aducă pe proorocul Ieremia la el, la uşa a treia a templului Domnului. Şi regele i-a zis lui Ieremia: «Am să te întreb ceva, dar nu tăinui nimic de mine!»
15 Atunci Ieremia i-a răspuns lui Sedechia: «Dacă îţi voi spune, tu mă vei omorî, iar dacă te voi sfătui, nu mă vei asculta».
16 Şi regele Sedechia a făcut lui Ieremia acest jurământ în taină: «Viu este Domnul care ne-a dat viaţă, dacă te voi omorî sau te voi da în mâna acestor oameni care caută sufletul tău!»
17 Atunci Ieremia i-a răspuns lui Sedechia: «Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu Savaot, Dumnezeul lui Israil! Dacă te vei preda dregătorilor împăratului din Babilon, îţi vei scăpa viaţa şi cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, şi vei trăi şi tu şi casa ta;
18 Iar dacă nu te vei preda dregătorilor împăratului din Babilon, această cetate va fi dată în mâinile Caldeilor, care îi vor da foc, iar tu nu vei scăpa din mâna lor».
19 Şi regele Sedechia i-a răspuns lui Ieremia: «Mi-e teamă ca nu cumva să fiu dat în mâna Iudeilor, care au trecut la Caldei, şi să-şi râdă de mine».
20 Dar Ieremia i-a răspuns: «Nu te vor da! Ascultă deci de glasul Domnului pentru cele ce îţi grăiesc ţie şi îţi va merge bine şi vei rămânea cu viaţă!
21 Iar dacă tu nu vei vrea să te predai, iată ce mi-a descoperit Domnul:
22 «Toate femeile care vor rămânea în palatul regelui din Iuda vor fi duse la dregătorii împăratului din Babilon şi ele vor zice: «Prietenii tăi cei de aproape te-au înşelat şi au pus mâna pe tine, şi îndată ce te-au vuzut cu picioarele băgate în mâl, ţi-au întors spatele».
23 Toate femeile şi fiii tăi vor fi duşi la Caldei, şi nici tu nu vei scăpa din mâna lor, ci împăratul Babilonului te va prinde, iar cetatea aceasta va fi arsă.»
24 Atunci Sedechia a zis lui Ieremia: «Nimeni să nu ştie despre această vorbire, dacă nu vrei să mori.
25 Dar dacă dregătorii vor afla că eu am vorbit cu tine şi vor veni şi te vor întreba: «Spune-ne ce-ai grăit cu regele, nu ne tăinui nimic, dacă vrei să nu te omorîm, şi ce ţi-a spus regele»,
26 Tu să le răspunzi: «Am căzut cu rugăciunea mea fierbinte în faţa regelui ca să nu mă ducă înapoi în casa lui Ionatan şi să nu mor acolo».
27 Şi, într’adevăr, toţi dregătorii au venit la Ieremia şi l-au întrebat, iar el le-a dat răspunsul pe care îl poruncise regele. Atunci l-au lăsat în pace, fiindcă nimeni nu auzise vorbirea lor.
28 Şi Ieremia a stat în curtea cea străjuită până în ziua cuprinderii Ierusalimului.