1 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia împotriva popoarelor,
2 Împotriva Egiptului: împotriva oştirii Faraonului Neco, împăratul Egiptului, care se afla la Carchemiş, pe fluviul Eufratului, şi pe care l-a înfrânt Nabucodonosor, împăratul Babilonului, în anul al patrulea al lui Ioachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:
3 «Gătiţi scuturi şi paveze şi porniţi la luptă!
4 Înhămaţi caii şi cu avânt porniţi! Cu căştile în cap înşiraţi-vă la rând, lustruiţi lăncile şi cu platoşe vă înzăuaţi!
5 Dar ce văd? Ei vor fi doborîţi la pământ, vor da înapoi, vitejii lor vor fi înfrânţi, vor fugi cu aprigă fugă fără să se uite înapoi! Spaimă de pretutindeni îi va cuprinde», – zice Domnul.
6 «Cel iute de picior nu va scăpa, şi cel viteaz nu-şi va mântui viaţa: la miază-noapte pe ţărmul Eufratului, acolo se vor poticni şi se vor prăbuşi.
7 Cine-i acela care înaintează ca Nilul şi ca talazurile fluviilor care fierb în clocot?
8 Este Egiptul care vine ca Nilul şi ale cărui ape clocotesc năvalnic! Şi zice: «Sui-mă-voi şi voi năboi pământul, voi prăpădi oraşele împreună cu locuitorii lor!»
9 Voi cai, luaţi-o la goană, voi care de luptă, daţi unul peste altul, ieşiţi şi voi,războinici: Etiopieni şi Libieni înarmaţi cu scuturi şi Licheni meşteri să încordeze şi să tragă cu arcul!
10 Dar aceasta-i ziua Domnului, a Domnului Savaot, zi de răzbunare, ca să-şi răzbune împotriva duşmanilor săi, zi în care sabia va mânca şi se va sătura, şi de sângele lor ea fi-va adăpată din belşug, fiindcă măcel va face Domnul în ţinutul cel de la miază-noapte, la fluviul Eufrat!
11 Fecioară! Tu, fiică a Egiptului, du-te în Galaad şi-ţi ia mirezme!… În zadar însă vei prăpădi leacurile tale, căci rana ta nu are leac!
12 Popoarele au aflat de ruşinea ta, pământul s’a umplut de strigătul tău! Viteaz cu viteaz s’au ciocnit împreună şi s’au prăbuşit amândoi!»
13 Cuvântul pe care l-a grăit Domnul către proorocul Ieremia despre năvala lui Nabucodonosor, împăratul Babilonului, ca să cucerească Egiptul:
14 «Daţi de ştire în Egipt, daţi de ştire în Migdol, vestiţi în Nof şi în Tahpanhes, şi ziceţi: «Staţi de strajă şi fiţi gata de luptă, căci sabia prăpădeşte în jurul vostru…
15 Ce?… Apis, boul tău sfânt, fuge şi nu se împotriveşte, fiindcă Domnul l-a lovit!
16 Mulţimea de neamuri se poticneşte şi cade, şi fiecare zice către aproapele său: «Să ne sculăm şi să ne întoarcem în patria noastră, la adăpost de sabia pustiitoare!»
17 Şi lui Faraon, împăratul Egiptului, daţi-i nume: «Zarvă», care scapă clipa hotărîtoare!
18 «Viu sunt eu», zice împăratul, al cărui nume este Domnul Savaot! «Precum Taborul este între munţi şi după cum Carmelul stăpâneşte Marea, aşa va veni el!
19 Pregăteşte-ţi poverile pentru robie, fiică a Egiptului, tu care locueşti într’însul, fiindcă Noful va fi pustiit, ars şi fără locuitori!
20 Egiptul este o junică mândră peste care s’a năpustit un tăune de la miază-noapte.
21 Seimenii ei sunt ca viţeii graşi care se întorc şi laolaltă fug, fără să se împotrivească, fiindcă ziua nenorocirii va veni peste ei, vremea pedepsirii lor…
22 Ascultă! Când vor veni cu oastea lor, vor fi ca un şarpe care şueră, ei vor veni cu topoare ca acei ce taie lemnul din pădure,
23 Şi vor doborî pădurea», – zice Domnul. «Vor fi mai numeroşi decât stolurile de lăcuste, de nu se vor putea număra şi nici socoti!»
24 Fiica Egiptului va fi făcută de ocară şi va cădea în mâna poporului de la miază-noapte,
25 Căci iată ce a hotărît Domnul Savaot Dumnezeul lui Israil: «Eu voi pedepsi pe Amon din No – pe Faraon, Egiptul, dumnezeii şi pe împăraţii lui – şi pe toţi care şi-au pus nădejdea în el.
26 Şi-i voi da în mâna acelora care caută sufletul lor, în mâna lui Nabucodonosor. împăratul Babilonului, şi în mâna dregătorilor lui, iar după aceasta el va fi iarăşi locuit ca în zilele de altă dată», – zice Domnul.
27 «Dar tu nu te teme, servul meu Iacob, şi tu, Israile, nu te înspăimânta, căci te voi mântui din ţara cea depărtată şi neamul tău din ţara robiei; Iacob se va întoarce şi va fi liniştit şi la adăpost de orice spaimă.
28 Tu nu te înfricoşa, servul meu Iacob, căci eu voi fi cu tine şi voi nimici toate popoarele printre care te-am risipit, dar pe tine nu te voi nimici, ci te voi pedepsi după cum eşti vrednic de pedeapsă, şi nepedepsit nu te voi lăsa!»