1 Aşa zice Domnul: «Voi ridica împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Caldeei un duh nimicitor!
2 Şi voi trimite împotriva Babilonului răvăcitori care îl vor răvăci şi care vor deşerta ţara şi în zi de nenorocire o vor împresura de toate părţile!»
3 Arcaşul să nu încordeze arcul şi să nu îmbrace platoşa! Nu cruţaţi pe flăcăii lui, nimiciţi toată ţara lui!
4 Să cadă morţi în pământul Caldeilor şi străpunşi în pieţe,
5 Căci ţara lor este plină de fărădelegi înaintea sfântului lui Israil, iar Israil şi Iuda n’au rămas văduvi de Domnul Dumnezeul lor.
6 Fugiţi din Babilon! Fiecare să-şi scape viaţa! Nu staţi să pieriţi din pricina fărădelegilor lui, căci aceasta este răzbunarea Domnului, răsplata pe care i-o plăteşte.
7 Fost-a Babilonul o cupă de aur în mâna Domnului cu care îmbăta tot pământul. Din vinul ei au băut popoarele şi neamurile şi-au ieşit din fire.
8 De aceea Babilonul va cădea şi se va zdrobi: «Plângeţi-l amarnic! Aduceţi balsam pentru rana lui, poate se va vindeca».
9 «Am vrut să lecuim Babilonul, dar nu-i de lecuit! Lăsaţi-l! Haidem să mergem fiecare în patria sa, căci fapta lui a ajuns până la ceruri şi spre judecată până la nori!»
10 «Dar Domnul va scoate la iveală dreptatea noastră! Veniţi să povestim în Sion fapta Domnului Dumnezeului nostru!»
11 Ascuţiţi săgeţile şi umpleţi tolbele! Căci Domnul a trezit duhul împăratului Mediei, al cărui gând este împotriva Babilonului ca să-l prăpădească. Aceasta-i răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul său.
12 Ridicaţi steag împotriva zidurilor Babilonului, întăriţi paza, puneţi străjări, aşezaţi oameni la pândă, căci Domnul a urzit un plan şi cu ceea ce a ameninţat pe locuitorii Babilonului el va aduce la fiinţă.
13 O, cetate! Tu care locueşti pe ţărmul marilor ape, îndestulată de comori, ţi-a venit sfârşitul, vremea jafurilor tale s’a împlinit!
14 Domnul Savaot s’a jurat pe sine însuşi: «Te voi umplea de oameni ca de lăcuste şi ei vor izbucni în chiote de biruinţă!»
15 – Domnul care a făcut cerul prin puterea sa, care a întemeiat pământul cu înţelepciunea sa şi prin priceperea sa a întins cerul!
16 La glasul tunetului său apele spumegă în ceruri, apoi el ridică nouri de la marginile pământului, sloboade fulgere pentru ploaie şi scoate vânturile din vistieriile sale.
17 Orişice om e ca un nebun şi fără ştiinţă, orice făurar se ruşinează de idolul său, căci minciună sunt idolii săi turnaţi şi fără duh într’înşii:
18 Deşertăciune, lucruri de luat în râs şi care vor pieri în ziua judecăţii!
19 Dar partea moştenirii lui Iacob nu se aseamănă cu ei, ci el este ziditorul lumii, numele său e Domnul Savaot şi Israil seminţia moştenirii sale. –
20 «Tu eşti ciocanul meu şi arma mea de luptă! Cu tine voi sfărâma popoarele şi voi nimici împărăţiile,
21 Cu tine voi sfărâma caii şi pe călăreţi, voi sfărâma carul de război şi pe căpitanul lui,
22 Voi sfărâma pe bărbat şi pe femeie, voi sfărâma pe bătrân şi pe tânăr, voi sfărâma pe flăcău şi pe fecioară,
23 Voi sfărâma pe cioban şi turma lui, voi sfărâma pe plugar şi boii lui, voi sfărâma pe satrap şi pe căpitani,
24 Voi plăti Babilonului şi locuitorilor Caldeei toată fărădelegea pe care sub ochii voştri au făptuit-o împotriva Sionului», – zice Domnul.
25 «Iată că eu sunt împotriva ta munte al pieirii», – zice Domnul, – «care ai pierdut tot pământul! Întinde-voi mâna împotriva ta şi te voi rostogoli de pe stânci şi te voi preface în munte ars,
26 Şi nu vor mai lua din tine nici pietre de pus în capul unghiului şi nici pietre de temelie, ci vei fi dărâmătură deapururi», – zice Domnul.
27 Înălţaţi steag pe pământ, sunaţi din trâmbiţă printre neamuri, pregătiţi-le de război împotriva lui, chemaţi împotriva lui regatele: Ararat, Mini şi Aşchenaz! Aşezaţi împotrivă-i căpetenie ostăşească, aduceţi împotrivă-i cai numeroşi ca lăcustele!
28 Pregătiţi de război împotriva lui pe regele Mediei, pe satrapii lui, pe căpitanii lui şi tot cuprinsul stăpânirii lui!
29 Pământul se cutremură şi se zbuciumă, căci se adevereşte cu Babilonul planul urzit de Domnul, să prefacă ţara Babilonului în pustietate fără locuitori.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta şi stau în întărituri! Vârtutea lor e pe sfârşite şi au ajuns ca femeile. Sălaşurile lui vor fi arse şi zăvoarele lui sfărâmate vor fi.
31 Sol după sol, vestitor după vestitor aleargă să dea de ştire împăratului din Babilon, că cetatea lui a fost cucerită de la un cap la altul,
32 Vadurile au fost cuprinse şi bălţile cu stuf aprinse, oamenii de luptă cu toţii spăimântaţi!
33 Căci aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israil: «Fiica Babilonului este ca o arie în vremea treeratului, şi peste puţin va veni şi vremea secerişului».
34 «Nabucodonosor, împăratul Babilonului, m’a mâncat şi n’a lăsat nimic din mine, şi m’a deşertat ca pe un vas gol, m’a înghiţit ca un balaur, şi-a umplut pântecele şi m’a lipsit de bunătăţi!
35 Silnicia care a dat peste mine, să se întoarcă peste Babilon» – va zice locuitoarea Sionului, – «şi sângele meu peste locuitorii Caldeei», – va zice Ierusalimul
36 Pentru aceasta aşa zice Domnul: «Iată, eu voi judeca pricina ta, voi aduce la biruinţă răzbunarea ta, voi seca marea lui şi voi lăsa fără picătură de apă izvorul lui.
37 Şi Babilonul va ajunge morman de dărâmături, adăpost pentru şacali, spaimă şi uimire, fără locuitori.
38 Toţi vor mugi ca leii şi vor mârâi ca puii de leu,
39 Iar când pofta se va aprinde într’înşii, le voi face ospăţ şi-i voi îmbăta, ca să-şi piardă mintea, şi vor adormi somnul cel de veci şi nu se vor mai trezi», – zice Domnul.
40 «Şi-i voi duce ca pe miei la zalhana, ca pe berbeci şi ca pe ţapi.
41 Cum a fost cucerit şi cuprins Şeşac, podoaba lumii? Cum a ajuns Babilonul spaimă printre neamuri?
42 Marea a dat năvală în Babilon şi el va fi acoperit de mulţimea valurilor ei!
43 Cetăţile lui vor ajunge pustii, ţară arsă de soare şi pustietate, ţară în care nimeni nu va mai locui, şi nici pui de om n’o va mai străbate.
44 Şi voi pedepsi pe Bel din Babilon şi voi scoate din gura lui ceea ce a înghiţit, şi popoarele nu se vor mai scurge către el. Dar şi zidurile lui vor cădea.
45 Tu poporul meu, ieşi dintr’însul şi fiecare să-şi scape viaţa de văpaia mâniei Domnului!
46 Să nu pierdeţi curajul şi să nu vă temeţi de vestea care se va răspândi în ţară! Căci într’un an va veni o veste, iar într’altul altă veste, şi silnicie va fi în ţară, un tiran împotriva altui tiran.
47 «Pentru aceasta, iată, vor veni zile când voi pedepsi idolii din Babilon, toată ţara va fi făcută de ocară şi toţi locuitorii ei vor cădea ucişi în cuprinsul ei.
48 Atunci cerul şi pământul, cu tot ce se află într’însele, vor striga de bucurie, căci se vor porni împotriva lui pustiitorii de la miază-noapte», – zice Domnul.
49 Şi Babilonul va cădea pentru cei care au fost omorîţi din Israil, după cum şi pentru Babilon au căzut din toată lumea omorîţi pentru el.
50 Cei care aţi scăpat din ascuţişul săbiei lui, fugiţi şi nu vă opriţi! Din depărtări, proslăviţi pe Domnul, şi Ierusalimul să fie deapururi în inima voastră!
51 Am rămas de ruşine când am aflat de ocara noastră: streinii au pătruns în templul nostru, în templul Domnului, şi hula acoperea feţele noastre!
52 «De aceea, iată, vor veni zile», – zice Domnul, – «când voi pedepsi chipurile cioplite, iar de gemătul celor ucişi va fi plin pământul!
53 Chiar dacă Babilonul îşi va ridica ziduri până la cer, şi-şi va zidi cetate nebiruită, la porunca mea, pustiitorii vor veni împotriva lui», – zice Domnul!
54 Auziţi! Strigăt din Babilon şi prăpăd mare în ţara Caldeilor!
55 Domnul pustieşte Babilonul şi curmă zarva dintr’însul; valurile lor mugesc ca noianul mării şi răspândesc mugetul lor.
56 Pustiitorul vine împotriva Babilonului: vitejii lui sunt prinşi şi arcurile zdrobite. Domnul este Dumnezeul răsplătirilor şi el răsplătşte de bună seamă.
57 «Şi voi îmbăta pe dregătorii şi pe înţelepţii lui, pe satrapii lui şi pe căpeteniile lui, şi pe vitejii lui, şi vor adormi somnul cel de veci şi nu se vor mai trezi», – zice împăratul al cărui nume este Domnul Savaot.
58 Aşa grăieşte Domnul Savaot! «Zidurile cele mari ale Babilonului vor fi dărâmate până la temelie şi porţile cele înalte vor fi arse!» – Popoarele se trudesc pentru lucruri deşarte, şi neamurile se străduesc pentru foc! –
59 Porunca pe care proorocul Ieremia i-a dat-o lui Seraia, feciorul lui Neria, fiul lui Mahseia, când a plecat cu Sedechia în Babilon, în anul al patrulea al domniei lui. Şi Seraia era cămăraş.
60 Atunci Ieremia a scris într’o carte toate nenorocirile care se vor năpusti peste Babilon, – toate cele ce erau să vină asupra Babilonului, –
61 Şi i-a poruncit lui Seraia: «Când vei ajunge în Babilon, să ţii minte şi să citeşti toate cuvintele acestea,
62 Şi să-i zici: «Tu, Doamne, ai ameninţat locul acesta cu prăpădire, ca să nu mai fie nimeni într’însul: nici oameni, nici dobitoace, ci să fie deapururi pustiu!»
63 Şi după ce vei sfârşi de citit această carte, leagă de ea o piatră şi o aruncă în mijlocul Eufratului,
64 Şi spune: «Aşa să se ducă la fund Babilonul şi să nu se mai scoale din prăpădul pe care eu îl voi aduce peste el şi să rămână fără vlagă!» – Aici se sfârşesc cuvintele lui Ieremia.