11
Iabin, regele Haţorului, auzind despre acestea, a trimis soli la Iobab, regele Madonului, şi la regele Şimronului şi la regele Acşafului,
Apoi la regii dinspre miază-noapte din părţile muntoase şi din câmpia Iordanului la miază-zi de Chinerot şi din părţile şese şi din podişul Dorului dinspre apus,
La Canaaniţii din răsărit şi de la apus, la Amoriţi, la Heviţi, la Pereziţi, la Iebusiţii din munte şi la Hetiţii de la poalele Hermonului, în ţinutul Miţpa.
Şi au ieşit şi ei împreună cu toate oştile lor, popor mult, atât de mult ca nisipul de pe ţărmul mării, şi cai şi care de război, afară din cale de multe.
Şi s’au întâlnit toţi aceşti regi şi au venit şi au tăbărît împreună, lângă apele Meromului, ca să se războiască cu Israil.
Ci Domnul a grăit cu Iosua: «Nu te teme de ei, că mâine pe vremea aceasta eu îi voi da pe toţi răpuşi în faţa lui Israil. Cailor lor să le tai vinele picioarelor, iar carelor lor de război să le dai foc.
Atunci Iosua împreună cu tot poporul de luptă au năvălit fără de veste peste ei, la apele Meromului, şi au tăbărît pe ei.
Iar Domnul i-a dat pe ei în mâna lui Israil, care i-a bătut şi i-a fugărit până la marele Sidon şi până la Misrefot-Maim şi până la Bicheat-Miţpe, spre răsărit; şi i-a înfrânt, încât n’a scăpat nici unul cu viaţă.
Şi Iosua a făcut cu ei aşa cum îi poruncise Domnul: cailor le-a tăiat vinele de la picioare, iar carelor le-a dat foc.
10 Apoi, Iosua s’a întors înapoi şi a cuprins Haţorul, iar pe regele lui l-a ucis cu sabia. – Haţorul mai nainte fusese oraşul de frunte din toate acele regate. –
11 Şi au trecut prin ascuţişul săbiei toate sufletele din cetate, dându-le pieirii, fără să mai rămâe nici o suflare, iar cetatea Haţorului a nimicit-o cu foc.
12 Deci Iosua cuprinse toate cetăţile acelor regi şi ucise pe toţi regii lor, trecându-i prin ascuţişul săbiei şi pierzându-i, precum poruncise Moise, robul Domnului.
13 Însă Israil n’a ars nici unul din toate oraşele clădite pe coline, ci numai Haţorul singur, pe care l-a ars Iosua.
14 Toată prada acestor cetăţi şi vitele, şi le-au luat fiii lui Israil, iar pe toţi locuitorii i-au trecut prin ascuţişul săbiei, până ce i-au prăpădit pe toţi, nemai lăsându-se nici unul în viaţă.
15 Precum Domnul poruncise lui Moise, robul său, aşa şi Moise poruncise lui Iosua şi aşa a făcut Iosua, şi n’a lăsat nimic neîmplinit dintre toate câte Domnul îi poruncise lui Moise.
16 Astfel a cuprins Iosua toată ţara – partea muntoasă şi tot ţinutul Negheb, tot ţinutul Goşen, şesul, câmpia Iordanului, munţii lui Israil şi plaiurile lor:
17 De la şirul pleşuv de munţi care se ridică spre Seir, până la Baal-Gad, în lunca Libanului, la poalele muntelui Hermon; şi pe toţi regii lor i-a răpus, i-a înfrânt şi i-a ucis.
18 Multă vreme a dus Iosua război cu regii aceştia.
19 Nu a fost nici o cetate care să încheie pace cu fiii lui Israil, – afară doar de Heviţii care locuiau în Ghibeon. Pe toate celelalte le-au răpus cu războiul.
20 Fiindcă era hotărît de Domnul, să-şi împietrească inima şi să înfrunte în luptă pe Israil, ca să fie nimiciţi şi să n’aibă parte de îndurare, aşa încât daţi să fie pieirii, după cum poruncise lui Moise Domnul.
21 Tot atunci a purces Iosua şi a stârpit pe Enachiţii de la munte, din Hebron, din Debir, din Anab şi din toţi munţii lui Iuda şi din toţi munţii lui Israil: Iosua i-a dat pieirii cu cetăţile lor cu tot.
22 Şi n’au mai rămas Enachiţi în ţara fiilor lui Israil, – atât câţi au mai rămas acolo, – decât numai în Gaza, în Gat şi în Aşdod.
23 Aşa dar Iosua a cuprins toată ţara întru totul, după cum vorbise Domnul cu Moise, şi Iosua a dat-o în stăpânire lui Israil, făcând-o părţi-părţi şi împărţind-o seminţiilor. Apoi ţara şi-a dobândit tihna după atâta război.