1 Iată părţile pe care fiii lui Israil le-au primit ca moştenire în Canaan şi pe care le-au împărţit lor preotul Eleazar şi Iosua, fiul lui Nun, şi voevozii seminţiilor fiilor lui Israil.
2 Şi această împărţeală la cele nouă seminţii şi jumătate s’a făcut prin sorţi, precum poruncise Domnul prin gura lui Moise.
3 Căci Moise a dat pământ de moştenire la două seminţii şi jumătate, dincolo de Iordan, însă leviţilor nu le-a făcut parte de moştenire printre ceilalţi.
4 Iar fiii lui Iosif alcătuiau două seminţii: Manase şi Efraim. Şi nu le-au dat pământ leviţilor în ţară, ci numai oraşe ca să locuiască în ele, cu suhaturile lor, pentru turmele şi pentru agoniseala lor de vite.
5 Astfel precum poruncise lui Moise Domnul, aşa au făcut fiii lui Israil, când au împărţit ţara.
6 Atunci fiii lui Iuda s’au apropiat de Iosua în Ghilgal, iar Caleb, fiul lui Iefune Chenezitul, i-a vorbit astfel: «Tu ştii făgăduinţa pe care Domnul a făcut-o lui Moise, omul lui Dumnezeu, mie şi ţie, la Cadeş-Barnea.
7 Eram în vârstă de patruzeci de ani, când Moise, robul lui Dumnezeu, m’a trimis de la Cadeş-Barnea, ca să iscodesc ţara şi i-am adus lui ştiri, după inima mea.
8 În vreme ce fraţii mei, care au purces cu mine, topeau de spaimă inima poporului, eu am îndeplinit porunca Domnului Dumnezeului meu.
9 Şi Moise s’a jurat în ziua aceea şi a zis: «Cu adevărat, ţara pe care a călcat piciorul tău va fi spre moştenire ţie şi urmaşilor tăi, în veac, fiindcă tu ai îndeplinit porunca Domnului Dumnezeului meu!»
10 Şi acum, iată, Dumnezeu m’a învrednicit să trăiesc după făgăduinţa sa. Sunt patruzeci şi cinci de ani de când Domnul a rostit acest cuvânt lui Moise, şi în acest timp Israil a cutreerat pustia.
11 Sunt şi azi tot atât de tare ca şi în ziua când m’a trimis Moise, şi cum era puterea mea atunci tot aşa este şi azi, fie pentru luptă, fie pentru drumurile vieţii.
12 Deci, acum, dărueşte-mi muntele acesta, despre care a vorbit Domnul în ziua aceea. Şi după cum ai auzit şi tu atunci, sunt acolo Enachiţi şi cetăţi mari şi întărite. Poate că Domnul fi-va cu mine şi eu îi voi alunga, precum a fost cuvântul Domnului!»
13 Atunci Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat Hebronul spre moştenire.
14 Astfel, Hebronul a ajuns moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune Chenezitul, până în ziua de azi, fiindcă a îndeplinit porunca Domnului Dumnezeului lui Israil.
15 Iar numele Hebronului se numea mai nainte Chiriat-Arba. – Şi Arba era cel mai uriaş dintre Enachiţi. – Şi ţara şi-a dobândit tihna după atâta război.