1 Aceasta este partea căzută la sorţi seminţiei lui Manase, fiindcă el era întâiul născut al lui Iosif. Machir, întâiul născut al lui Manase, era tatăl lui Galaad şi el primise Galaadul şi Basanul, ca mare războinic ce era.
2 Le-a venit parte şi celorlalţi fii ai lui Manase, după neamurile lor: fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sichem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida, care sunt urmaşi de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după neamurile lor.
3 Dar Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n’a avut feciori, ci numai fete, şi acestea sunt numele fetelor lui: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
4 Şi ele au venit înaintea arhiereului Eleazar şi a lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea voevozilor şi le-au spus: «Domnul a poruncit lui Moise să ne dea şi nouă parte de moştenire, între fraţii noştri!» Atunci Iosua le-a dat lor după porunca Domnului, parte de moştenire între fraţii tatălui lor.
5 Deci i-au căzut lui Manase zece părţi, fără a socoti ţinutul Galaadului şi Basanului, care sunt dincolo de Iordan,
6 Fiindcă fetele lui Manase au primit parte, în mijlocul fiilor săi. Iar Galaadul a fost partea celorlalţi fii ai lui Manase.
7 Hotarul lui Manase se întindea de la Aşer până la Micmetat, care e la răsărit de Sihem, apoi o lua spre miază-zi, spre ţinutul locuitorilor din En-Tapuah.
8 Ţinutul Tapuah era al lui Manase, dar cetatea Tapuah, care este lângă hotarul lui Manase, era a fiilor lui Efraim.
9 Apoi hotarul se pogora spre pârăul Cana, până la miazăzi de viroagă. Iar cetăţile de acolo, care sunt ale lui Efraim, se găsesc în mijlocul cetăţilor lui Manase; şi de acolo hotarul trecea la miază-noapte de pârău şi ieşea şi se sfârşea la mare.
10 Partea dinspre miază-zi este a lui Efraim; partea dinspre miază-noapte este a lui Manase, şi Marea era hotarul lui; şi se întâlneau cu Aşer spre miază-noapte şi cu Isahar spre răsărit.
11 Şi Manase mai avea în ţinutul lui Isahar şi Aşer aceste cetăţi: Bet-Şean şi cu aşezările lui, Ibleam cu aşezările lui, pe locuitorii din Dor şi cu aşezările care ţineau de el şi locuitorii din Taanac cu aşezările care ţineau de el şi locuitorii din Meghido cu aşezările care ţineau de el, aşa dar ţinutul celor trei plaiuri înalte.
12 Însă fiii lui Manase n’au putut să alunge pe locuitorii acestor cetăţi, şi Canaaniţii au izbutit să locuiască în ţară.
13 Iar când fiii lui Israil au prins putere, i-au făcut pe Canaaniţi robi de corvezi, dar de alungat nu i-au alungat.
14 Ci fiii lui Iosif au grăit lui Iosua şi i-au spus: «Pentru ce mi-aţi hărăzit mie ca moştenire un singur sorţ şi o singură parte, câtă vreme eu sunt popor numeros şi atât de mult m’a binecuvântat Domnul?»
15 Atunci Iosua le-a răspuns: «Dacă într’adevăr eşti popor numeros, urcă-te în ţinutul păduros şi taie-ţi acolo loc de locuit, în ţinutul Pereziţilor şi al Refaiţilor, dacă muntele Efraim e prea strâmt pentru tine!»
16 Fiii lui Iosif i-au răspuns: «Muntele nu mai ajunge, iar toţi Canaaniţii care locuesc în câmpia de jos au căruţe de fier, atât cei ce se află în Betşean şi în aşezările lui, cât şi cei ce locuesc în şesul Izreel!»
17 Însă Iosua a rostit către casa lui Iosif – către Efraim şi către Manase – şi i-a zis: «Tu eşti popor numeros şi ai vlagă multă! Nu vei avea numai un singur sorţ,
18 Ci vei avea un munte întreg; dar fiindcă este acoperit cu pădure, trebue s’o tai şi atunci împrejurimile ei vor fi ale tale, căci vei alunga pe Canaaniţi, măcar că au căruţe de fier şi măcar că sunt puternici!»