1 După aceea, Iosua, fiul lui Nun a trimis în taină din Ţitim, doi oameni, iscoade, şi le-a poruncit aşa: «Duceţi-vă şi iscodiţi ţara şi Ierihonul!» Iar ei s’au dus şi au intrat în casa unei femei desfrânate pe care o chema Rahab şi au mas acolo.
2 Şi s’a răspândit vestea până la regele Ierihonului şi i s’a spus: «Iată, nişte oameni au sosit aici astă noapte, din partea fiilor lui Israil, ca să iscodească ţara!»
3 Atunci regele Ierihonului i-a trimis femeii Rahab această poruncă: «Scoate afară pe oamenii care au venit la tine şi au intrat în casa ta, căci ei au venit să iscodească toată ţara!»
4 Atunci femeia aceea a luat pe cei doi oameni şi i-a ascuns, apoi a zis: «Adevărat este că aceşti oameni au venit la mine, dar n’am ştiut de unde sunt,
5 Iar când a venit vremea să se închidă porţile şi s’a întunericit, oamenii au plecat, însă încotro au apucat aceşti oameni, nu ştiu; luaţi-vă după ei degrabă, căci îi veţi ajunge!»
6 Ci ea i-a fost suit pe acoperiş şi i-a fost ascuns sub nişte mănunchiuri de in pe care le avea întinse pe acoperiş.
7 Iar oamenii regelui au pornit în urmărire pe drumul Iordanului până la vaduri şi îndată ce au eşit urmăritorii, poarta cetăţii s’a închis în urma lor.
8 Iar cei ascunşi n’au apucat să se culce şi Rahab s’a suit la ei pe acoperiş,
9 Şi le-a vorbit acestor oameni: «Eu ştiu că Domnul v’a dăruit vouă această ţară, că spaima de voi a căzut peste noi şi că înaintea voastră toţi locuitorii ţării şi-au pierdut cumpătul,
10 Fiindcă noi am auzit cum a secat Domnul apele Mării Roşii în faţa voastră, când aţi ieşit din Egipt şi ceea ce aţi făcut voi celor doi regi ai Amoriţilor, care erau dincolo de Iordan, adică lui Sihon şi lui Og, pe care i-aţi sfărâmat de istov.
11 Iar de când am aflat acestea, inima noastră s’a muiat şi în nimeni n’a mai rămas duhul bărbătesc ca să stea împotrivă, fiindcă Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeu în ceruri sus şi pe pământ jos.
12 Iar acum, vă rog, juraţi-mi mie pe Domnul că, precum mie mi-a fost milă de voi, tot aşa şi vouă să vă fie milă de casa tatălui meu şi daţi-mi un zălog de nădejde,
13 Că adică veţi lăsa cu viaţă pe tatăl meu şi pe mama mea, pe fraţii mei şi pe surorile mele şi pe toţi ai lor! Scăpaţi deci sufletele noastre de la moarte!»
14 Atunci oamenii i-au răspuns: «Viaţa noastră vom da-o pentru tine! Dacă nu vei destăinui fapta noastră, când Domnul va da ţara în mâna noastră ne vom purta cu tine cu dragoste şi cu credinţă!»
15 Atunci ea le-a dat drumul de vale pe fereastră cu o funie, căci casa ei era în zidul cetăţii şi ea locuia chiar deasupra zidului.
16 Apoi le-a zis: «Luaţi-o spre munte, ca să nu dea peste voi cei ce vă urmăresc şi ascundeţi-vă acolo trei zile, până ce se vor întoarce gonacii, şi după aceea plecaţi în calea voastră!»
17 Iar oamenii aceia i-au răspuns: «Iată cum ne vom deslega de acest jurământ al tău, pe care ne-ai pus să-l jurăm!
18 Iată cum: Când vom pătrunde în ţară, să legi le fereastra pe care ne-ai dat drumul această jurubiţă de fire stacojii, apoi să strângi la tine în casă pe tatăl tău şi pe mama ta şi pe fraţii tăi şi toată casa tatălui tău.
19 Şi atunci oricine va ieşi afară în uliţă, din uşile casei tale, sângele aceluia să fie asupra capului lui: noi vom fi slobozi de jurământ; iar oricine va fi cu tine în casă, sângele lui să fie asupra capului nostru, dacă îşi va întinde cineva mâna asupra lui.
20 Însă dacă tu vei dezvălui această taină, atunci noi vom fi deslegaţi de jurământul tău pe care ne-ai pus să-l jurăm!»
21 Iar ea a răspuns: «Aşa să fie după cuvântul vostru!» Apoi le-a dat drumul şi ei au pornit, iară ea a legat jurubiţa cea stacojie la fereastră.
22 Şi iscoadele au plecat şi au intrat în munţi şi au stat acolo trei zile, până ce s’au întors gonacii; iar gonacii i-au căutat pe toate drumurile, dar n’au dat de urma lor.
23 După acestea, cei doi oameni s’au întors, s’au coborît din munte şi, trecând Iordanul, au venit la Iosua, fiul lui Nun, şi i-au’istorisit toate câte li se întâmplaseră.
24 Apoi au zis către Iosua: «Cu adevărat Domnul a dat în mâinile noastre toată această ţară, aşa încât toţi locuitorii ei se topesc de frică în faţa noastră».