1 Atunci Iosua a chemat pe Rubeniţi, pe Gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase,
2 Şi le-a grăit: «Voi aţi păzit toate câte v’a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de glasul meu în tot ce v’am poruncit.
3 Voi n’aţi părăsit pe fraţii voştri în toată această lungă vreme, până în ziua de astăzi, şi aţi ţinut după cuviinţă porunca Domnului Dumnezeului vostru.
4 Ci acum, Domnul Dumnezeul vostru a hărăzit tihnă fraţilor voştri, după cum i-a fost cuvântul către voi. Deci acum întoarceţi-vă şi duceţi-vă la corturile voastre, în pământul stăpânirii voastre, pe care Moise, robul Domnului, vi l-a dat vouă dincolo de Iordan.
5 Numai luaţi bine seama să împliniţi porunca şi legea pe care Moise, robul Domnului, v’a rânduit-o, să iubiţi adică pe Domnul Dumnezeul vostru şi să umblaţi în toate căile lui şi să păziţi poruncile lui şi să vă ţineţi strâns de el şi să-l slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru!»
6 Apoi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul, iar ei s’au dus la corturile lor.
7 Unei jumătăţi din seminţia Manase îi dăduse Moise parte de stăpânire în Basan, iar celeilalte jumătăţi i-a dat Iosua parte cu ceilalţi fraţi ai lor, dincoace de Iordan, spre asfinţit; iar când Iosua le-a dat drumul la corturile lor şi i-a binecuvântat,
8 A rostit către ei aşa: «Voi vă întoarceţi la sălaşurile voastre cu multe bogăţii, cu turme multe foarte, cu argint şi cu aur şi cu aramă şi cu fier şi cu belşug de veşminte. Împărţiţi prada luată de la duşmanii voştri cu fraţii voştri!»
9 Deci fiii Iui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase s’au întors şi au plecat de lângă fiii lui Israil, din Şilo, care se află în ţara Canaan, ca să ajungă în ţinutul Galaad, în ţara stăpânirii lor, unde erau ei înstăriţi, după porunca Domnului dată prin gura lui Moise.
10 Şi ajungând ei în ţinutul Iordanului, dincoace, în pământul Canaan, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au clădit acolo un jertfelnic, pe ţărmul Iordanului, un jertfelnic uriaş, care se vedea de departe.
11 Şi au auzit fiii lui Israil zvonul acesta: «Iată, fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au clădit un jertfelnic la răsăritul Canaanului, în ţinutul Iordanului, de cealaltă parte a fiilor lui Israil».
12 Când au auzit aceasta fiii lui Israil, toată obştia fiilor lui Israil s’a strâns la Şilo, ca să se ridice împotriva lor cu război.
13 Şi fiii lui Israil au trimis la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în ţinutul Galaad, pe Fineas, fiul lui Eleazar, arhiereul,
14 Şi împreună cu el zece principi, câte un principe de fiecare ramură, adică de fiecare din seminţiile lui Israil, şi fiecare dintre ei era căpetenie în spiţa părintească, între miile lui Israil.
15 Şi aceştia au venit la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la acea jumătate din seminţia lui Manase şi au vorbit cu ei şi le-au spus:
16 «Aşa grăieşte toată obştia Domnului: Ce este această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israil? Căci v’aţi întors de la Domnul şi v’aţi zidit vouă jertfelnic, răzvrătindu-vă astăzi împotriva Domnului!
17 Fost-a oare, pentru noi, prea puţin fărădelegea de la Peor, de care nu ne-am curăţit nici până în ziua de astăzi, cu toată bătaia care a venit peste obştia Domnului?
18 Şi voi astăzi vă abateţi de la Domnul! Şi se va întâmpla că, răzvrătindu-vă voi astăzi împotriva Domnului, el va fi mâine mânios pe toată obştia lui Israil.
19 Dacă totuşi ţara stăpânirii voastre vi se pare necurată, treceţi în pământul stăpânirii Domnului, unde e sălăşluit locaşul Domnului şi luaţi-vă locuri printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu ne faceţi pe noi răzvrătiţi, zidindu-vă vouă jertfelnic, osebit de jertfelnicul Domnului Dumnezeului vostru.
20 N’a fost oare Acan, fiul lui Zerah, cel ce a săvârşit fărădelegea cu lucrurile afierosite? Şi mânia a venit peste toată obştia lui Israil! Şi omul acela n’a pierit singur, pentru nelegiuirea lui!»
21 Atunci fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi jumătatea aceea din seminţia lui Manase au răspuns astfel către principii neamurilor lui Israil:
22 «Cel Atotputernic, Dumnezeu Domnul, da! Cel Atotputernic Dumnezeu Domnul, el este cel ce ştie şi s’o ştie şi Israil: dacă am făcut aceasta din răzvrătire şi din trădare faţă de Domnul, să nu ne mai ajute astăzi!
23 Dacă ne-am zidit jertfelnic cu gând să ne întoarcem de la Domnul, fie aducând arderi de tot şi prinoase de pâine, fie jertfind pe el jertfe de pace, Domnul însuşi să ne ceară socoteală!
24 Dar jurăm că nu e aşa! Căci din teamă şi pentru anume cuvânt am făcut aceasta, ca adică nu cumva, în viitor, fiii voştri să zică fiilor noştri: «Ce aveţi voi cu Domnul Dumnezeul lui Israil?
25 Căci Domnul a pus între noi şi voi, – voi fii ai lui Ruben şi ai lui Gad, – Iordanul drept hotar. Voi n’aveţi nici o legătură cu Domnul!» Şi astfel fiii voştri vor face pe fiii noştri să contenească a mai sluji pe Domnul.
26 De aceea, am zis noi: «Haidem să ne clădim un jertfelnic, dar nu pentru arderi de tot, nici pentru jertfe,
27 Ci ca să fie o mărturie între noi şi voi şi între urmaşii noştri de după noi, dovedind că noi săvârşim slujirea Domnului înaintea lui cu arderile noastre de tot, cu jertfelnicele noastre şi cu arderile noastre pentru pace, aşa încât fiii voştri în viitor să nu mai poată să spună fiilor noştri: «Voi nu aveţi nici o legătură cu Domnul!»
28 Şi am mai zis noi: «Dacă se va întâmpla să ne spună astfel, nouă sau urmaşilor noştri celor din viitor, atunci noi să le răspundem: «Vedeţi întruchiparea jertfelnicului Domnului pe care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru arderi de tot, nici pentru jertfe, ci ca să fie mărturie între noi şi voi!»
29 Ferească-ne pe noi Domnul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidind un jertfelnic pentru arderi de tot, pentru prinos de pâine şi pentru jertfe, osebit de jertfelnicul Domnului Dumnezeului nostru cel ce sălăşlueşte înaintea locaşului său!»
30 Când Fineas preotul şi căpeteniile obştii şi voevozii neamurilor lui Israil, care erau cu el, auziră aceste cuvinte rostite de fiii lui Ruben şi de fiii lui Gad şi de fiii lui Manase, s’au arătat mulţumiţi de ele.
31 Deci a zis Fineas, feciorul lui Eleazar, arhiereul, fiilor lui Ruben şi fiilor lui Gad şi fiilor lui Manase: «Astăzi, ştim bine că în mijlocul nostru este Domnul, fiindcă voi n’aţi săvârşit această călcare de credinţă faţă de Domnul; astfel voi aţi mântuit pe fiii lui Israil din mâna Domnului!»
32 După aceea, Fineas, feciorul lui Eleazar, arhiereul, şi ceilalţi fruntaşi se întoarseră de la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad, adică din ţinutul Galaad, în ţara Canaan la fiii lui Israil, adu-cându-le acest răspuns.
33 Şi răspunsul a plăcut fiilor lui Israil şi fiii lui Israil au binecuvântat pe Dumnezeu şi n’a mai fost vorba să pornească ei cu război împotriva lor şi să pustiească ţara în care locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad.
34 Iar fiii lui Ruben şi fiii lui Gad au numit acel jertfelnic Ed, adică mărturie, căci – ziceau ei – este mărturie între noi, cum că Domnul este Dumnezeu.