1 Iară după ce tot poporul a sfârşit de trecut Iordanul, Domnul a vorbit lui Iosua şi i-a spus:
2 «Luaţi-vă din popor doisprezece bărbaţi, câte unul din fiecare seminţie,
3 Şi porunceşte-le astfel: «Luaţi-vă de aici, din mijlocul Iordanului, şi anume din locul unde au stat picioarele preoţilor, douăsprezece pietre şi duceţi-le cu voi şi puneţi-le în tabăra unde veţi mânea în noaptea aceasta».
4 Atunci Iosua a chemat pe cei doisprezece bărbaţi, pe care îi hotărîse dintre fiii lui Israil, câte unul din fiecare seminţie,
5 Şi le-a zis: «Treceţi prin faţa chivotului Domnului Dumnezeului nostru în mijlocul Iordanului şi ridicaţi pe umeri fiecare dintre voi câte o piatră, după numărul seminţiilor lui Israil,
6 Ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru, aşa încât, când vor întreba copiii voştri în viitor şi vor zice: «Ce va să zică aceste pietre?»,
7 Voi să le răspundeţi: «Apele Iordanului s’au despicat înaintea chivotului legământului Domnului. La trecerea chivotului prin Iordan, apele s’au despicat şi pietrele acestea sunt ca pomenire pentru fii lui Israil, în vecii vecilor!»
8 Iar fiii lui Israil au făcut precum le-a poruncit Iosua şi au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, după cuvântul Domnului către Iosua şi după numărul seminţiilor lui Israil, şi le-au dus cu ei unde tăbărîseră şi le-au pus acolo.
9 Şi Iosua ridică aceste douăsprezece pietre luate din mijlocul Iordanului, din locul unde stătuseră picioarele preoţilor, care duceau pe umeri chivotul legământului, şi ele se află acolo până în ziua de azi.
10 Iar preoţii care purtau chivotul au stat în picioare în mijlocul Iordanului, până ce s’au isprăvit toate câte poruncise lui Iosua Domnul, ca să le împărtăşească poporului şi potrivit cu poruncile lui Moise către Iosua. Şi poporul a dat zor şi a trecut Iordanul.
11 Iar după ce a trecut toată gloata, a trecut şi chivotul Domnului şi preoţii în fruntea poporului.
12 Şi fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au trecut înarmaţi, înaintea fiilor lui Israil, după cum le poruncise Moise.
13 Aproape patruzeci de mii de oameni gata de luptă au trecut cu ajutorul Domnului să se lupte, în şesul Ierihonului.
14 În ziua aceea, Domnul a proslăvit pe Iosua, în ochii întregului Israil şi s’au temut de el, în toate zilele vieţii lui, cum se temuseră şi de Moise.
15 Apoi Domnul a grăit lui Iosua şi i-a zis:
16 «Porunceşte preoţilor, care duc chivotul legii, să iasă din Iordan!»
17 Şi Iosua a poruncit preoţilor aşa: «Ieşiţi din Iordan!»
18 Iar când preoţii care duceau chivotul legământului Domnului au ieşit din albia Iordanului şi tălpile picioarelor preoţilor abia au ajuns la uscat, apele Iordanului s’au întors la locul lor şi au dat peste toate malurile, ca şi mai înainte.
19 Ci poporul a ieşit din Iordan, în ziua a zecea a întâii luni şi au poposit la Ghilgal în hotarul de răsărit al Ierihonului.
20 Iar cele douăsprezece pietre pe care le-au fost luat din Iordan, le-a aşezat Iosua la Ghilgal.
21 Şi către fiii lui Israil a grăit aşa: «Când vor întreba copiii voştri, în viitor, pe părinţii lor şi vor zice: «Ce rost au aceste pietre?»,
22 Atunci voi să desluşiţi pe copiii voştri şi să le spuneţi: «Ele amintesc că Israil a trecut Iordanul acesta, pe uscat».
23 Căci Domnul Dumnezeul vostru a uscat apele Iordanului înaintea voastră, până ce l-aţi trecut, precum Domnul Dumnezeul vostru a făcut şi cu Marea Roşie, pe care a secat-o înaintea noastră, până ce am trecut,
24 Ca să cunoască toate popoarele pământului cât de puternică este mâna Domnului şi să se teamă de Domnul Dumnezeul vostru, deapururi.»