1 Iar Ierihonul ţinea porţile închise şi zăvorite din pricina fiilor lui Israil: nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra.
2 Şi Domnul a zis lui Iosua: «Iată, voi da în mâinile tale Ierihonul şi pe regele lui şi pe războinicii lui!
3 Înconjuraţi cetatea, toţi oamenii de luptă, şi daţi ocol cetăţii o singură dată. Aşa să faceţi timp de şase zile.
4 Şi şapte preoţi să meargă înaintea chivotului, cu şapte trâmbiţe din coarne de berbec; iar în ziua a şaptea să ocoliţi de şapte ori cetatea şi preoţii să sune din trâmbiţe.
5 Şi când preoţii vor suna prelung din trâmbiţe de corn de berbec şi voi veţi auzi răsunetul trâmbiţei, tot poporul să izbucnească în strigăt zguduitor şi atunci zidurile cetăţii se vor prăbuşi pe loc, iar poporul să dea năvală, fiecare drept înaintea lui!»
6 Deci Iosua, fiul lui Nun, a chemat pe preoţi şi le-a poruncit: «Luaţi chivotul legământului şi şapte preoţi să pornească cu şapte trâmbiţe din corn de berbec, înaintea chivotului Domnului».
7 Apoi a mai poruncit poporului: «Porniţi şi daţi ocol cetăţii, iar toţi câţi poartă arme să păşească înaintea chivotului Domnului! o
8 Şi după ce Iosua a vorbit astfel poporului, şapte preoţi, cu şapte trâmbiţe din corn de berbec, au purces înaintea Domnului, suflând în trâmbiţe, în vreme ce chivotul legământului Domnului venea în urma lor.
9 Şi voinicii care purtau arme mergeau în fruntea preoţilor trâmbiţaşi, iar coada oştirii venea după chivot, pe când preoţii mergeau şi sunau mereu din trâmbiţe.
10 Iar Iosua mai poruncise poporului astfel: «Să nu strigaţi şi să nu auză nimeni glasul vostru şi să nu iasă nici un cuvânt din gura voastră, până în ziua când vă voi spune: «Strigaţi!», şi atunci să izbucniţi în strigăte.»
11 Deci au înconjurat cu chivotul Domnului cetatea, dându-i ocol o singură dată şi după aceea au intrat în tabără şi au mas acolo noaptea.
12 Iar a doua zi, Iosua s’a sculat dis-de-dimineaţă şi preoţii au ridicat pe umeri chivotul Domnului.
13 Şi şapte preoţi cu şapte trâmbiţe din corn de berbec mergeau înaintea chivotului Domnului, suflând din trâmbiţe, iar în fruntea lor mergeau voinicii înarmaţi, pe când coada venea în urma chivotului Domnului. Şi în mersul acesta trâmbiţele sunau necontenit.
14 Deci au înconjurat cetatea şi în ziua a doua, numai o singură dată, şi s’au întors în tabără. Şi au făcut aşa timp de şase zile.
15 Iar în ziua a şaptea s’au sculat la răvărsatul zorilor şi au înconjurat cetatea după aceeaşi rânduială, de şapte ori. Numai în ziua a şaptea au ocolit cetatea de şapte ori.
16 Iar la al şaptelea ocol, pe când preoţii sunau în trâmbiţe, Iosua a poruncit poporului: «Strigaţi tare, căci Domnul v’a dat în mână cetatea!
17 Şi cetatea Bă fie nimicită, iar tot ce se află într’însa să fie al Domnului, numai Rahab desfrânata să rămână cu viaţă împreună cu toţi cei ce vor fi la ea în casă, fiindcă ea a pitit iscoadele pe care eu le-am trimis.
18 Voi însă păziţi-vă de ceea ce este hotărît pieirii, nu doriţi şi nu luaţi nimic din ce va fi dat pieirii, căci altfel veţi duce tabăra lui Israil la pieire şi veţi isca prăpădul ei.
19 Tot argintul şi tot aurul şi sculele de aramă şi de fier să fie afierosite Domnului şi să intre în vistieria Domnului!»
20 Atunci poporul a început să strige şi trâmbiţele să răsune. Şi când poporul a auzit răsunetul trâmbiţei, a pornit să strige zguduitor, iar zidurile s’au prăbuşit îndată şi gloatele au dat năvală în cetate, fiecare drept înaintea lui. Şi astfel au cuprins cetatea.
21 Şi au dat pieirii tot ce au găsit în cetate: bărbaţi şi femei, tineri şi moşnegi, boi şi asini, tot au trecut prin ascuţişul săbiei.
22 După aceea, Iosua a grăit către cei doi bărbaţi care spionaseră ţara: «Duceţi-vă în casa acelei femei desfrânate şi scoateţi afară pe femeie şi tot ce are cu ea, după jurământul pe care i l-aţi făcut!»
23 Deci acei tineri spioni s’au dus şi au scos afară pe Rahab şi pe tatăl ei şi pe mama ei şi pe fraţii ei şi pe toţi câţi mai erau cu ea, aşa dar tot neamul ei, şi scoţându-i i-au sălăşluit afară din tabăra lui Israil.
24 Iar cetatea au ars-o cu foc împreună cu tot ce era într’însa, afară de argint şi de aur şi de sculele de aramă şi de fier pe care le-au vărsat în vistieria casei Domnului.
25 Ci pe Rahab desfrânata şi casa tatălui ei şi pe toţi câţi erau pe lângă ea. Iosua i-a lăsat cu viaţă şi ei au rămas în mijlocul lui Israil până în ziua de astăzi, fiindcă Rahab pitise iscoadele trimise de Iosua, ca să iscodească Ierihonul.
26 Tot în vremea aceea, Iosua a dat poporului acest jurământ şi a zis: «Blestemat să fie în faţa Domnului omul care se va încumeta să clădească din nou această cetate, a Ierihonului! Pe oasele întâiului său născut să-i pue temeliile şi pe capul fiului său celui mai mic să aşeze porţile ei!»
27 Astfel Domnul era cu Iosua şi faima lui s’a răspândit în toată ţara.