1 Şi el dădu poruncă s’o vâre înlăuntru, unde erau aşezate tacâmurile de argint, şi să i se întindă o sofa, ca să mănânce din bucatele lui şi să bea din vinul lui.
2 Dar Iudita zise: «Nu mănânc dintr’acestea, ca să nu iasă vre-o sminteală, ci să mi se aducă din merindele pe care le-am adus cu mine!»
3 Atunci Olofern îi răspunse: «Şi dacă cele care le ai cu tine se vor isprăvi, de unde să mai aducem ca să-ţi dăm la fel? Căci aici n’avem pe nimeni din neamul tău.»
4 Şi Iudita îi zise: «Pe viaţa ta, stăpâne, că roaba ta nu va isprăvi cele ce are cu ea, până ce Domnul nu va izbândi prin mâna mea ceea ce mi-am pus în minte!»
5 După aceasta, căpitanii lui Olofern o duseră în cort, şi ea dormi până la miezul nopţii şi se sculă spre straja dimineţii,
6 Şi trimise la Olofern să-i spună: «Să poruncească stăpânul meu, ca roaba ta să fie îngăduită să iasă la rugăciune».
7 Atunci Olofern porunci străjărilor împărăteşti să n’o împiedice. Şi aşa ea stătu în tabără trei zile, şi noaptea ieşea în văgăuna stâncii de lângă Betulia, şi se scălda în tabără, la un izvor de apă.
8 Iar după ce ieşea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israil, ca să-i îndrepte calea pentru mântuirea poporului ei.
9 Şi întorcându-se curată, ea stătea în cort până ce către seară i se aducea cina.
10 Iar în ziua a patra Olofern făcu ospăţ, numai pentru slujitorii săi, şi nu pofti pe nimeni dintre dregători.
11 Şi el zise lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale: «Du-te şi înduplecă pe femeia evreică, aceea care este la tine, să vină să mănânce şi să bea cu noi,
12 Căci ne-ar fi ruşine, dacă am lăsa să ne scape o astfel de femeie şi să nu fim cu ea. Şi dacă n’am aduce-o la noi, îşi va râde de noi.»
13 Şi Bagoas ieşi de dinaintea lui Olofern şi intră la ea şi-i zise: «Să nu zăbovească acestă frumoasă roabă să vină la stăpânul meu, ca să fie cinstită în faţa lui şi să se desfăteze bând vin cu noi şi într’această zi să fie ca una din fiicele Asirienilor, care sunt în palatul lui Nabucodonosor».
14 Şi Iudita îi răspunse: «Cine sunt eu să mă împotrivesc domnului meu? Căci tot ce este plăcut ochilor săi mă voi grăbi să fac, şi aceasta va fi o bucurie pentru mine până în ziua morţii mele!»
15 Şi sculându-se, se împodobi cu veşmântul şi cu tot felul de podoabe femeieşti, iar roaba ei se duse înainte şi-i întinse covoarele înaintea lui Olofern, pe care le luase de la Bagoas pentru ca să le întrebuinţeze în fiecare zi şi să stea pe ele în vremea mesei.
16 Şi Iudita intră şi se puse jos. Şi inima lui Olofern ardea într’însul pentru ea, şi sufletul i se zbuciuma, căci el dorea mult să fie împreună cu ea. Ci el căuta numai prilejul ca s’o ademenească, din ziua în care o văzuse.
17 Atunci Olofern îi zise: «Bea şi te veseleşte cu noi!»
18 Şi Iudita îi răspunse: «Beau, stăpâne, fiindcă viaţa mea a fost astăzi cinstită mai mult decât în orice zi de la naşterea mea».
19 Şi ea mâncă şi bău înaintea lui din ceea ce-i gătise roaba ei.
20 Şi Olofern se bucură de ea şi bău vin foarte mult, cât nu băuse niciodată în vre-o zi de la naşterea lui.