1 După acestea, Iudita le zise: «Ascultaţi-mă, fraţilor! Luaţi acest cap şi-l spânzuraţi pe creştetul zidurilor voastre.
2 Şi în revărsatul zorilor, după ce soarele va răsări, fiecare să-şi ia armele de luptă şi voi toţi cei destoinici de luptă să ieşiţi afară din oraş cu un căpitan în frunte, ca şi când aţi avea de gând să vă coborîţi în şes spre straja asirienilor, dar să nu vă coborîţi.
3 Atunci ei cu arme în mână vor intra în tabără şi vor deştepta din somn pe căpeteniile oştirii asiriene, care vor alerga împreună la cortul lui Olofern, dar nu-l vor găsi. Şi atunci vor fi cuprinşi de spaimă şi vor fugi de dinaintea voastră.
4 Pe urmă, voi şi toţi cei ce locuesc în tot muntele lui Israil, urmăriţi-i şi doborîţi-i pe drumurile voastre.
5 Însă înainte de a face aceasta, chemaţi-mi pe Ahior Amonitul, ca să vadă şi să recunoască pe cel care dispreţuia neamul lui Israil şi cum l-a trimis pe el la noi, la moarte!»
6 Şi ei chemară pe Ahior din casa lui Ozias. Şi când el veni şi văzu capul lui Olofern în mâinile unui om în obştia poporului, căzu cu faţa la pământ şi-l apucă leşinul.
7 Şi după ce-l sculară de jos, el căzu la picioarele Iuditei şi se închină înaintea ei şi zise: «Binecuvântată să fii tu în orice sălaş al lui Iuda şi la toate popoarele, care, auzind de numele tău, se vor spăimânta!
8 Şi acum spune-mi mie ce-ai făcut în zilele acestea?» Atunci Iudita îi povesti în mijlocul poporului tot ceea ce ea făcuse de când plecase şi până în clipa când grăia cu ei.
9 Şi după ce ea a sfârşit de vorbit, poporul izbucni în chiote de veselie, încât strigătul lui se auzi în oraş.
10 Şi încredinţându-se Ahior despre toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israil, crezu cu neclintire în Dumnezeu şi-şi tăie împrejur trupul şi fu primit în neamul lui Israil până în ziua de azi.
11 Şi în revărsatul zorilor, ei spânzurară capul lui Olofern pe zid şi apoi ieşiră în cete spre trecătorile muntelui.
12 Şi când Asirienii îi zăriră, trimiseră după căpeteniile lor, iar aceia se duseră la căpitani şi la cei de peste mii şi la toţi mai marii lor,
13 Şi aceia ajunseră la cortul lui Olofern şi ziseră celui ce era mai mare acolo: «Scoală pe domnul nostru, căci robii cutezară să se scoale cu război împotriva noastră, ca să ne prăpădească cu totul!»
14 Atunci Bagoas intră şi bătu în perdeaua cortului, fiindcă el socotea că Olofern doarme cu Iudita.
15 Şi deoarece el nu auzi pe nimeni, dădu perdeaua laoparte şi intră în iatac, şi-l găsi pe pragul cortului mort şi cu capul tăiat.
16 Şi atunci începu să strige din răsputeri şi se puse pe plâns, pe strigat şi pe ţipat, şi-şi sfâşie hainele de pe el.
17 Apoi se duse repede în cortul unde era sălaşul Iuditei, dar n’o găsi. Şi în sfârşit se repezi la poporul cel războinic şi începu să strige:
18 «Robii se purtară ca nişte vicleni; o singură femeie evreică făcu de ocară casa împăratului Nabucodonosor, căci Olofern stă lungit la pământ, cu capul retezat!»
19 Când căpeteniile oştirii asiriene auziră această veste, îşi sfâşiară veşmintele şi se zăpăciră de tot. Şi vaietul şi strigătul lor mare se înteţi în mijlocul taberii.