15
Când cei din corturi aflară ceea ce se întâmplase, se îngroziră.
Şi spaima şi tremurul îi cuprinse. Şi nu mai rămaseră la un loc grămadă, ci se împrăştiară şi o apucară razna toţi laolaltă pe potecile şesului şi ale muntelui.
Dar şi cei care tăbărîseră în munte, împrejurul Betuliei, o rupseră de fugă. Şi atunci toţi bărbaţii destoinici de luptă ai lui Israil se repeziră pe ei.
Şi Ozias trimise crainici la Betomestem, la Bibe, la Hobe şi la Cola, precum şi în tot ţinutul muntos al lui Israil, ca să-i vestească despre ceea ce se întâmplase şi că toţi cu toţii să tabere pe vrăjmaşi şi să-i nimicească.
Când auziră de aceasta fiii lui Israil, cu toţii se năpustiră împotriva lor şi-i bătură până la Hoba. Dar şi cei din Ierusalim şi din tot ţinutul muntos săriră într’ajutorul lor, căci şi pe ei îi vestise despre cele întâmplate în tabăra vrăjmaşă. Aşijderea şi cei din Galaad şi din Galileea îi bătură crunt, până ce trecură dincolo de ţinutul Damascului.
Iar ceilalţi locuitori ai Betuliei năvăliră în tabăra asiriană, pe care o jefuiră şi se îmbogăţiră.
Şi fiii lui Israil, care se întoarseră de la înfrângerea vrăjmaşului, puseră stăpânire pe ceea ce mai rămăsese. Şi satele şi cătunele din munte şi din câmpie luară pradă bogată, căci era multă foarte.
Atunci Ioachim arhiereul împreună cu marele sfat al fiilor lui Israil, care locuiau în Ierusalim, se duseră să vază izbânda pe care Domnul o dăduse lui Israil şi să vază pe Iudita şi să-i facă urare de izbândă ca nişte prieteni.
Şi când ei ajunseră la ea, toţi într’un cuget o lăudară: «Tu, mândria lui Israil, tu, faima cea nespusă a neamului nostru!
10 Tu le-ai făcut toate acestea cu mâna ta şi tu ai adus izbânda lui Israil! Dumnezeu arătatu-şi-a bunăvrerea sa cu tine! Binecuvântată să fii tu de Dumnezeu cel atotputernic în veci şi deapururi!» Şi tot norodul striga: «Amin!»
11 Şi tot poporul pradă tabăra timp de treizeci de zile. Şi i-au dat Iuditei cortul lui Olofern şi toate tacâmurile de argint, paturile şi pernele, precum şi toate lucrurile din el. Şi ea, luându-le, le puse pe catârul ei, pe care înhămându-l la trăsura ei, porni la drum.
12 Şi toate femeile din Israil alergau s’o vază şi o slăviră, iar în cinstea ei se încinseră în horă. Şi ea lua ramuri în mână şi dădea femeilor care o însoţeau.
13 Şi se încununară cu ramuri de măslin, atât ea cât şi soaţele ei. Şi ele mergeau în fruntea poporului întreg, în timp ce toate femeile dănţuiau. Şi toţi fiii lui Israil veneau în urmă, încununaţi şi cântând cântece din gură.
14 Atunci Iudita începu să cânte această cântare de laudă în tot Israilul, iar tot norodul cânta după ea această slavoslavie.