1 În anul al optsprezecelea, în a douăzeci şi doua zi a lunii întâia, a ieşit zvon în palatul lui Nabucodonosor, împăratul Asirienilor, că el se va răzbuna pe întreg ţinutul acela, precum zisese.
2 Atunci el a chemat la sine pe toţi dregătorii şi pe toţi boierii săi şi le-a împărtăşit lor planul său tainic şi hotărîrea sa neclintită, ca să nimicească întreg ţinutul acela.
3 Însă aceia socoteau că porunca lui, ca să nimicească totul, nu poate să se adeverească.
4 Şi după ce s’a isprăvit sfatul, Nabucodonosor, împăratul Asirienilor, a chemat pe Olofern, generalul oştirii sale, care era al doilea în cârmuire după el, şi-i zise:
5 «Aşa porunceşte marele împărat, stăpânul lumii. Porneşte şi ia cu tine oameni cu nădejde în puterea lor, o sută douăzeci de mii de pedestraşi, iar cai şi călăreţi douăsprezece mii;
6 Şi să te îndrepţi spre întregul ţinut de la soare-apune, fiindcă ei n’au ascultat de porunca gurii mele.
7 Şi să le spui să pregătească pentru mine pământ şi apă, fiindcă întru urgia mea voi porni împotriva lor şi voi acoperi faţa pământului cu picioarele războinicilor mei, cărora îi voi da pe ei pradă.
8 Răniţii lor să umple văgăunile stâncilor şi toate râurile, şi Eufratul să fie plin de leşurile lor, când va fi să-l treci,
9 Iar pe robii lor îi voi târî până la capătul pământului.
10 Deci porneşte şi-mi supune întregul lor ţinut. Şi dacă se vor da în mâna ta, păstrează-mi-i pentru ziua pedepsei lor.
11 Pe cei ce nu vor să se supună, să nu-i cruţe ochiul tău, ci pretutindeni dă-i morţii şi jafului,
12 Căci pe viaţa şi pe împărăţia mea jurat-am şi cu mâna mea voi împlini jurământul.
13 Tu deci nu călca nici una din poruncile stăpânului tău, ci împlineşte-le precum ţi-am poruncit şi nu zăbovi!»
14 Şi după ce Olofern ieşi de la împărat, chemă la sine pe toţi voevozii pe căpeteniile şi pe căpitanii oştirii asiriene,
15 Şi numără trupele alese pentru luptă, o sută douăzeci de mii de oameni şi douăsprezece mii de arcaşi călări.
16 Şi-i puse în rând cum se pune o oştire gata de război.
17 Şi luă o foarte mare mulţime de cămile, de asini şi de catâri pentru dus poverile lor, iar oi, boi şi capre, cât nu se puteau număra, pentru hrana lor,
18 Precum şi bogăţie de merinde pentru fiecare ostaş, şi aur şi argint foarte mult din palatul împăratului.
19 Şi porni la drum, el şi toată oştirea lui, ca să o ia înaintea împăratului Nabucodonosor, încât cu carele şi călăreţii şi cu pedestrimea cea aleasă să acopere toată faţa pământului spre soare-apune.
20 Şi mulţimea care i-a însoţit pe ei era ca lăcustele de numeroasă şi ca nisipul pământului: mulţimea lor era nenumărată.
21 Şi el ieşi din Ninive şi se îndreptă spre şesul Bectelet, trei zile de drum. Şi-şi aşezară tabăra de la Bectelet până aproape de muntele care se află la miazănoapte de Cilicia de sus.
22 După aceasta luă întreaga sa oştire, pedestraşii, călăreţii şi carele, şi plecă de acolo în munte.
23 Şi el împrăştie pe Put şi Lud şi jefui pe fiii lui Rasis şi pe fiii lui Ismail, care locuesc la marginea pustiei, spre miază-zi de ţara Heleilor.
24 El trecu Eufratul şi străbătu Mesopotamia şi nimici toate cetăţile întărite de pe râul Abrona până la mare.
25 El cuprinse ţinutul Ciliciei şi nimici tot ce-i ieşea în cale şi ajunse până în ţinutul Iafetului, care este la miază-zi de Arabia,
26 Şi împresură pe toţi fiii lui Madian, arse aşezările lor şi jefui târlele lor,
27 Apoi se pogorî în câmpia Damascului, pe vremea secerişului, şi pârjoli toate lanurile şi nimici toate turmele de oi şi cirezile de vite, jefui cetăţile lor şi pustii toate ţarinile lor, iar pe flăcăii lor îi trecu prin ascuţişul săbiei.
28 Atunci îi cuprinse frica şi tremurul pe toţi locuitorii de pe malul Mării, din Sidon, din Tir şi din Aco, şi toţi locuitorii din Iamnia, din Aşdod şi din Ascalon se îngrozeau de el.