1 Atunci trimiseră la el soli cu îndemnuri de pace şi cu vorbă:
2 «Iată, noi stăm înaintea ta ca robi ai împăratului Nabucodonosor, ci fă cu noi ceea ce ţi se pare bun în faţa ta.
3 Iată, gospodăriile noastre, toate ţarinile noastre, turmele şi cirezile şi toate târlele aşezărilor noastre sunt înaintea ta ca să faci cu ele cum îţi va plăcea.
4 Iată, şi cetăţile noastre şi locuitorii dintr’însele sunt robii tăi! Vino şi fă cu ei cum crezi că este bine în ochii tăi!»
5 Şi după ce crainicii veniră la Olofern şi-i spuseră lui toate cuvintele acestea,
6 El se coborî cu oastea pe ţărmul Mării şi puse străji în cetăţile întărite şi luă dintr’înşii pentru oştirea lui oameni unu si unu.
7 Şi ei precum şi întreg ţinutul învecinat îl primiră cu cununi, cu danturi şi cu cântece însoţite de daira.
8 Cu toate acestea el pustii întregul lor ţinut şi dumbrăvile lor le tăie, având de gând să nimicească toţi zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor şi toate limbile şi neamurile să i se roage ca unui dumnezeu.
9 Şi aşa ajunse el la Ezdrelon, aproape de Dotan, care se află în faţa marelui şes al lui Iuda,
10 Şi-şi aşeză oştirea între Ghibeea şi Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile ca să-şi adune toate poverile oştirii sale.