1 Apoi Iudita căzu cu faţa la pământ şi-şi presără cenuşă în cap şi-şi lepădă sacul cu care era încinsă. Şi în seara aceea se aducea la Ierusalim jertfa de tămâie. Atunci strigă Iudita cu mare glas şi zise către Domnul:
2 «Doamne Dumnezeul strămoşului meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam strein care dezveliră pântecele fecioarei spre întinare şi descoperiră coapsele ei spre ruşine şi sânul i-l pângăriră spre ocară. Tu ai poruncit: «Să nu fie aşa!» dar ei cu toate acestea săvârşiră nelegiuirea.
3 Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, şi patul lor, care a fost pângărit de înşelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge şi ai lovit şi pe robi şi pe stăpâni şi pe principi pe tronurile lor,
4 Şi pe femeile lor le-ai dat pradă şi pe fiicele lor în robie şi toate odoarele lor jafului iubiţilor tăi fii, care erau înflăcăraţi de zelul pentru tine şi îngroziţi de întinarea sângelui lor, şi pe tine te-au strigat într’ajutor. Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea văduvă!
5 Cele ce au fost mai înainte decât acelea, şi acelea tu le-ai făcut, şi cele de mai târziu şi cele de acum. Tu ai pus la cale viitorul şi ceea ce tu ai pus la cale s’a adeverit.
6 Ceea ce tu ai hotărît a fost de faţă şi a zis: «Iată-mă! Toate căile tale sunt pregătite şi judecata ta mai de dinainte văzută.
7 Căci, iată, oştirea Asirienilor este numeroasă şi ei se mândresc cu cai şi călăreţi şi se trufesc cu braţul vânjos al pedestraşilor, şi-şi pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc şi în praştie şi nu ştiu că tu eşti Domnul, care pune capăt războaielor.
8 Domnul este numele tău! Sfărâmă cu puterea ta puterea lor şi cu urgia ta dărâmă tăria lor, căci ei şi-au pus de gând să pângărească templul tău şi să întineze cortul sălăşluirii slăvitului tău nume şi cu sabia să reteze coarnele altarului tău.
9 Caută în jos la trufia lor şi sloboade urgia ta peste capetele lor, şi dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!
10 Izbeşte cu buzele mele cele viclene robi şi stăpâni, stăpâni şi robi. Nimiceşte semeţia lor cu mâna unei femei!
11 Căci puterea nu stă în mulţime, ci tu eşti Dumnezeul celor smeriţi, ajutătorul celor mai mici, ajutorul celor slabi, apărătorul celor aruncaţi, izbăvitorul celor fără de nădejde.
12 O, Dumnezeule al părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israil, Stăpânul cerului şi al pământului, Ziditorul apelor, împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
13 Şi îngădueşte ca să fie cuvântul meu şi viclenia mea rană şi zdrobire pentru ei, care au pus la cale năprasne împotriva legământului tău şi a templului şi a muntelui Sionului!
14 Şi fă ca întreg norodul tău, precum şi fiecare seminţie, să cunoască şi să ştie că tu eşti Dumnezeul puterilor şi al tăriei şi că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israil afară de tine!»