1 Atunci Ilie Tesbiteanul, din Tesba Galaadului, a zis lui Ahab: «Viu este Domnul Dumnezeul lui Israil, înaintea căruia slujesc, că nu va fi în anii aceştia rouă ori ploaie decât prin cuvântul gurii mele!»
2 Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie şi i-a spus:
3 «Pleacă de aici şi porneşte spre răsărit şi acolo ascunde-te în zăvoiul pârăului Cherit, care curge la răsărit de Iordan.
4 Acolo să bei apă din pârău, iar corbilor le-am dat poruncă să-ţi aducă demâncare!»
5 Şi a pornit de acolo şi a făcut după cuvântul Domnului: el s’a adăpostit în zăvoiul pârăului Cherit, care curge la răsărit de Iordan,
6 Unde corbii îi aduceau dimineaţa şi seara pâine şi carne, iar apă bea el din pârău.
7 Iar după un răstimp pârâul a secat, fiindcă nu mai căzuse ploaie pe pământ.
8 Atunci a fost cuvântul Domnului către el şi i-a poruncit:
9 «Scoală şi porneşte spre Sarepta Sidonului şi locueşte acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să-ţi dea demâncare!»
10 Şi el s’a sculat şi a pornit spre Sarepta Sidonului. Şi când a ajuns la poarta cetăţii, s’a întâlnit cu o femeie care aduna lemne. Atunci el a chemat-o şi i-a spus: «Adă-mi puţină apă din ulciorul tău,
11 Ca să beau!» Şi când ea se pornise să aducă, el a strigat şi i-a zis: «Adă-mi şi o bucată de pâine!»
12 Dar ea i-a răspuns: «Viu este Domnul Dumnezeul tău, că nu am nimic copt în cuptor! Mi-a rămas numai o mână de făină într’un chiup şi puţin untdelemn într’un ulcior. Şi iată că după ce voi strânge vreo două lemne mă voi duce acasă să gătesc ceva demâncare pentru mine şi pentru fiul meu, şi apoi să mâncăm şi să murim!»
13 Dar Ilie i-a răspuns: «Nu te teme! Du-te şi fă după cum ai zis, dar din ceea ce ai fă-mi şi mie o turta mică şi adă-o încoace, iar pentru tine şi pentru fiul tău fă la urmă,
14 Căci aşa zice Domnul Dumnezeul Ini Israil: «Făina cea din chiup să nu se sfârşească şi untdelemnul din ulcior să nu lipsească, până în ziua când Domnul va da ploaie pe faţa pământului!»
15 Şi ea a plecat şi a făcut după cuvântul lui Ilie, şi ea şi fiul ei şi casa ei au avut demâncare multă vreme:
16 Făina din chiup nu s’a sfârşit şi nici untdelemnul din ulcior n’a secat, după cuvântul Domnului, pe care îl grăise prin gura lui Ilie.
17 Ci după toate acestea, fiul femeii, stăpâna casei, s’a îmbolnăvit de o boală tare grea, încât şi-a dat sufletul.
18 Atunci ea i-a spus lui Ilie: «Ce să fac cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi aduci aminte de păcatul meu şi să omori pe fiul meu?»
19 Dar el i-a răspuns: «Dă-mi pe fiul tău!» Şi el l-a luat de la pieptul ei şi l-a dus în odaia de sus în care locuia el şi l-a pus pe patul lui,
20 Şi a strigat către Domnul şi a zis: «Doamne Dumnezeul meu vrei să faci rău chiar femeii acesteia văduve, unde locuesc eu, de ai îngăduit să moară fiul ei?»
21 Apoi s’a întins de trei ori peste copil şi a strigat către Domnul şi a zis: «Doamne Dumnezeul meu, întoarce sufletul acestui copil într’însul!»
22 Şi Domnul a ascultat de glasul lui Ilie şi a întors sufletul copilului într’însul şi el a înviat.
23 Apoi Ilie a luat copilul cu el şi l-a coborît din odaia de sus şi l-a dat mamei lui şi i-a zis: «Iată. fiul tău este viu!»
24 Atunci femeia i-a răspuns lui Ilie: «Acum cred că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cuvântul lui Dumnezeu, care este în gura ta, este adevărat!»