1 Şi după ce regatul s’a întărit sub stăpânirea lui Solomon, s’a înrudit Solomon cu Faraon, împăratul Egiptului, şi s’a căsătorit cu fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până ce şi-a sfârşit de zidit palatul sau şi templul Domnului, precum şi zidul din jurul Ierusalimului.
2 Însă poporul aducea jertfe pe înălţimi, fiindcă până în zilele acelea nu fusese încă zidit templu închinat Domnului.
3 Şi Solomon iubea pe Domnul, fiindcă umbla după poveţele tatălui său David, dar aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.
4 Odată regele s’a dus ca să aducă jertfă la Ghibeon, pe cea mai de seamă înălţime, şi pe acelaşi jertfelnic a adus o mie de arderi de tot.
5 În Ghibeon, Domnul i s’a arătat lui Solomon în vis de noapte şi i-a zis Dumnezeu: «Cere ce să-ţi dau!»
6 Atunci Solomon i-a răspuns: «Tu ţi-ai arătat îndurările tale cele mari către David, părintele meu, fiindcă el a umblat înaintea ta în adevăr, în cucernicie şi întru neprihănirea inimii, şi i-ai păstrat mereu îndurările tale, şi i-ai dat un fecior care astăzi stă pe tronul lui.
7 Şi acum, Doamne Dumnezeul meu, tu ai pus pe robul tău rege în locul lui David, tatăl meu. Dar eu sunt om tânăr şi nu ştiu calea vieţii mele.
8 Şi fiindcă robul tău se află în mijlocul poporului tău pe care l-ai ales, popor mare, care nu se poate număra, nici socoti din pricina mulţimii,
9 Pentru aceasta dă inimă înţelegătoare robului tău, ca să stăpânească poporul tău şi să osebească binele de rău, căci cine ar putea să domnească peste poporul tău cel afară din cale de mare?»
10 Şi i-a plăcut Domnului cuvântul, că Solomon i-a cerut tocmai acest lucru.
11 De aceea Dumnezeu i-a răspuns: «Fiindcă ai cerut numai acest lucru şi n’ai cerut viaţă lungă, nici bogăţie şi nici viaţa vrăjmaşilor tăi, ci ai cerut înţelepciune ca să faci dreptate,
12 Iată că-ţi împlinesc cuvântul tău! Iată că-ţi voi da înţelepciune şi pricepere, ca să fii cum n’a mai fost altul înaintea ta şi cum nici nu se va mai ivi după tine.
13 Dar şi ceea ce n’ai cerut îţi voi da: bogăţie şi mărire, încât nici unul dintre împăraţii din vremea ta nu va fi ca tine.
14 Iar dacă vei umbla în căile mele şi vei păzi legile şi poruncile mele, precum a umblat David, părintele tău, îţi voi da şi viaţă lungă.»
15 Când s’a deşteptat Solomon din somn, iată că fusese vis cu tâlc. Apoi s’a întors în Ierusalim, a stat înaintea chivotului legământului Domnului şi a adus arderi de tot, jertfe de pace şi a făcut ospăţ pentru dregătorii săi.
16 Atunci au venit la rege două femei desfrânate şi s’au înfăţişat înaintea lui.
17 Şi una a zis: «Rogu-te, doamne, eu şi femeia aceasta stăm în aceeaşi casă şi eu am născut cu ea în casă.
18 Şi după trei zile de la naşterea copilului meu, a născut şi femeia aceasta. Şi eram noi singure. Nimeni străin nu se afla cu noi în casă, ci numai noi amândouă eram în casă.
19 Dar noaptea a murit fiul femeii acesteia, fiindcă în somn s’a dat peste el.
20 Şi în puterea nopţii s’a sculat şi mi-a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când roaba ta dormea, şi l-a pus la pieptul ei, iar pe fiul ei cel mort, l-a pus la pieptul meu.
21 Iar când m’am sculat să-mi alăptez copilul, iată că era mort, şi dimineaţa când m’am uitat mai cu luare aminte la el, nu era el copilul pe care îl născusem.»
22 Dar cealaltă femeie a răspuns: «Nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort!» Iar ea îi spunea: «Al tău este cel mort şi al meu este cel viu!» Şi pe când ele vorbeau înaintea regelui,
23 Regele a prins a grăi: «Una zice: «Cel viu este fiul meu, şi cel mort al tău», iar cealaltă: «Nu! Cel mort este fiul tău şi cel viu al meu!»
24 Apoi regele a poruncit: «Aduceţi-mi o sabie!» Şi după ce au adus o sabie înaintea regelui,
25 Regele a poruncit: «Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi jumătate la una şi jumătate la alta!»
26 Atunci femeia al cărei copil era viu a răspuns regelui – căci fierbea inima ei pentru copilul ei – şi i-a zis: «O, Doamne! Daţi-i ei copilul cel viu şi nu-l omorîţi!» Iar cealaltă zicea: «Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiaţi-l!»
27 Atunci regele a prins a grăi: «Daţi-i ei copilul cel viu şi nu-l omorîţi! Ea este mama lui!»
28 Şi a auzit tot Israilul de judecata pe care a făcut-o regele şi toţi îl cinsteau pe rege, fiindcă vedeau că într’însul este înţelepciunea lui Dumnezeu ca să facă dreptate.