1 Şi Solomon stăpânea toate regatele de la fluviul Eufratului până în ţara Filistenilor şi până la graniţa Egiptului, care îi aduceau daruri şi au fost supuse lui Solomon, în tot timpul vieţii lui.
2 Solomon avea nevoie pentru hrană pe fiecare zi de treizeci de cori de lamură de făină şi de şaizeci de cori de făină de rând,
3 Zece’vite mari, îngrăşate, douăzeci de vite de suhat, o sută de oi, în afară de cerbi, căprioare, căpriori şi gâşte îngrăşate.
4 Căci el îşi întindea stăpânirea peste tot ţinutul de dincolo de Eufrat, de la Tifsah până la Gaza, şi peste toţi regii de dincolo de Eufrat şi se bucura de pace din partea vecinilor săi.
5 Şi aşa, în toată vremea domniei lui Solomon, Israil şi Iuda au trăit în pace, fiecare sub viţa lui şi sub smochinul lui, de la Dan şi până la Beerşeba.
6 Solomon avea patru mii de iesle de cai pentru carele lui şi douăsprezece mii de călăreţi.
7 Şi ispravnicii aveau grijă de hrana regelui Solomon şi de toţi cei care erau poftiţi la masa regelui, fiecare în câte o lună, şi nu lăsau să-i lipsească nimic.
8 Cât despre orz şi fân pentru caii de trăsură şi cei de la carele de război, fiecare aducea cu rândul, în locul în care se aflau.
9 Şi Dumnezeu i-a dat lui Solomon înţelepciune, mare isteţime şi bogăţia duhului, ca nisipul de pe ţărmul mării.
10 Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea Răsăritenilor şi era mai presus decât toată înţelepciunea Egiptului.
11 El era mai înţelept decât orişicine dintre Edomiţi, decât Etan Ezrahitul, decât Heman, Calcol şi Darda, fiii lui Mahol, iar numele lui era vestit la toate neamurile vecine.
12 Solomon a rostit trei mii de proverbe, iar cântări, cinci mii.
13 Şi el a mai vorbit despre copaci, începând cu cedrul Libanului şi sfârşind cu esopul care creşte pe lângă ziduri; el a mai grăit despre dobitoace, despre păsări, despre târîtoare şi despre peşti.
14 Şi din toate neamurile veneau care mai de care să asculte înţelepciunea lui Solomon, precum şi acei dintre regii pământului care auziseră de înţelepciunea lui.
15 În vremea aceea a trimis Hiram, regele Tirului, dregători din partea sa la Solomon, fiindcă aflase că fusese uns rege în locul tatălui său, – căci Hiram fusese prieten cu David în toată vremea.
16 După aceasta a trimis cuvânt Solomon către Hiram:
17 «Tu ştii că David, părintele meu, n’a putut să zidească templu întru slava numelui Domnului Dumnezeului său, din pricina războaielor cu popoarele vecine, până când Domnul nu le-a supus sub picioarele lui.
18 Dar acum, când Domnul Dumnezeul meu mi-a dat linişte de jur-împrejur, fără duşmani şi fără întâmplări neaşteptate,
19 Iată că mi-am pus în gând să zidesc templu întru slava Domnului Dumnezeului meu, precum a rostit Domnul către David, tatăl meu: «Fiul tău pe care ţi-l voi da urmaş la tron în locul tău, el să zidească templu pentru proslăvirea numelui meu!»
20 Porunceşte deci ca să mi se taie cedri din Liban, şi slugile mele să fie cu slugile tale. Şi simbria lor ţi-o voi plăti cât zici, fiindcă tu ştii că la noi nu se găsesc oameni pricepuţi ca Sidonienii la tăiatul copacilor.»
21 Când a auzit Hiram cuvintele lui Solomon, tare s’a bucurat şi a zis: «Binecuvântat să fie astăzi Domnul care a dat lui David fiu înţelept peste poporul acesta mare!»
22 Apoi Hiram a trimis lui Solomon cuvânt; «Ştiu pentru ce ai trimis la mine! Eu îţi voi face voia ta, atât pentru cedri cât şi pentru chiparoşi!
23 Slugile mele îi vor pogorî din Liban la mare, iar eu voi da poruncă sa-i ducă pe plute până la limanul pe care mi-l vei hotărî. Acolo eu îi voi descărca, iar tu să-i primeşti. În schimb, şi tu să-mi faci voia mea: să-mi dai pâine pentru curtea mea!»
24 Atunci Hiram i-a dat lui Solomon lemn de cedru şi de chiparos, atât cât i-a fost voia,
25 Şi Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de mii de cori de grâu pentru hrana casei lui şi douăzeci de mii de baţi de untdelemn de măsline. Aşa îi dădea Solomon lui Hiram an de an.
26 Şi Dumnezeu i-a dat, după cum îi făgăduise, înţelepciune lui Solomon, şi între Hiram şi Solomon a fost pace, iar amândoi au încheiat legământ.
27 Şi Solomon a hotărît zile de clacă în tot Israilul. Şi cei care trebuiau să facă zile de clacă erau treizeci de mii de oameni.
28 Pe aceştia i-a trimis în Liban câte zece mii pe lună cu rândul: o lună stăteau în Liban şi două acasă. Iar Adoniram era căpetenie peste clăcaşi.
29 Şi mai avea Solomon în munte şaptezeci de mii de salahori şi optzeci de mii de pietrari.
30 Afară de trei mii şi trei sute de logofeţi peste lucru şi care îndemnau poporul la muncă.
31 Şi regele le-a dat poruncă să scoată pietre mari, pietre alese, pe care apoi le ciopleau, pentru temelia templului
32 Dulgherii lui Solomon şi zidarii lui Hiram, împreună cu cei din Biblos au tăiat şi au cioplit lemnul şi piatra pentru zidirea templului.