1 Atunci a strâns Solomon pe bătrânii lui Israil şi pe toţi voevozii seminţiilor, capii familiilor fiilor lui Israil, la regele Solomon, în Ierusalim, ca să aducă chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, din Sion.
2 Şi s’au strâns la regele Solomon toţi bărbaţii lui Israil, la sărbătoarea corturilor în luna Etanim, adică în luna a şaptea.
3 După ce s’au strâns toţi bătrânii lui Israil, preoţii au ridicat chivotul,
4 Şi au dus chivotul legii Domnului şi cortul descoperirii şi toate odoarele sfinte care se aflau în cort, şi pe care le duceau preoţii şi leviţii.
5 Regele Solomon şi toţi din obştia lui Israil, adunaţi împreună cu el, au adus jertfe înaintea chivotului, boi şi oi, care din pricina numărului mare nu se puteau socoti şi nici număra.
6 Şi preoţii au dus înlăuntru chivotul legământului Domnului la locul lui, şi l-au pus în Sfânta Sfintelor sub aripile heruvimilor.
7 Iar heruvimii stăteau cu aripile întinse peste locul unde se afla chivotul şi heruvimii acopereau chivotul şi pârghiile lui.
8 Pârghiile erau lungi şi capetele lor se vedeau din Sfânta, care era în faţa Sfintei Sfintelor, dar de afară nu se zăreau. Şi au rămas acolo până în ziua de azi.
9 În chivot nu se aflau decât cele două table de piatră pe care Moise le aşezase acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israil după ce-i scosese din pământul Egiptului.
10 Şi când au ieşit preoţii din templu, norul a umplut templul Domnului,
11 Aşa că preoţii nu puteau să-şi facă slujba, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul.
12 Atunci a grăit Solomon: «Domnul a făcut soarele pe cer, dar el însuşi s’a hotărît să-şi aibă sălaş în întuneric!
13 M’am încumetat să-ţi zidesc templu ca să te odihneşti, lăcaş în care să petreci, casă deapururi!» Acestea sunt scrise în cartea cântărilor.
14 Apoi s’a întors Solomon cu faţa şi a binecuvântat toată obştia lui Israil, iar în vremea aceasta toată obştia stătea în picioare.
15 Şi a zis: «Slăvit să fie Domnul Dumnezeul lui Israil, care a adus la îndeplinire şi în faptă ceea ce a făgăduit prin gura sa părintelui meu David:
16 «Din ziua când am scos pe poporul meu Israil din Egipt, n’am ales o cetate din seminţiile lui Israil ca să zidesc templu şi să sălăşluesc numele meu într’însul, ci am ales pe David ca să păstorească pe poporul meu Israil, – dar acum am ales Ierasalimul ca să sălăşluesc numele meu într’însul!»
17 Şi când lui David, părintele meu, îi intrase la inimă să zidească templu întru slava numelui Domnului Dumnezeului lui Israil,
18 Domnul a zis lui David, tatăl meu: «Fiindcă ţi-ai pus în gând să zideşti templu întra slava numelui meu, bine ai făcut că ţi-ai pus în gând!
19 Dar nu tu vei zidi templul, ci fiul tău care va ieşi din coapsele tale, acela îmi va zidi templu întru slava numelui meu.»
20 Şi acum, Domnul şi-a împlinit făgăduinţa pe care a rostit-o! Eu m’am ridicat în locul tatălui meu David şi m’am suit pe tronul lui Israil, precum i-a făgăduit Domnul, şi am înălţat templu întru slava numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.
21 Şi am gătit într’însul loc pentru chivotul legământului Domnului, pe care l-a încheiat cu străbunii noştri când el i-a scos din pământul Egiptului!»
22 Apoi Solomon a stat înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa, întregii obştii a lui Israil, şi şi-a întins mâinile spre cer,
23 Şi a zis: «Doamne Dumnezeul lui Israil, nu este Dumnezeu ca tine nici sus în cer, nici jos pe pământ! Tu păzeşti legământul şi-ţi arăţi îndurarea ta către servii tăi, care umblă înaintea ta din toată inima!
24 Tu ai avut grijă de robul tău David, părintele meu, şi ceea ce i-ai făgăduit lui şi prin gura lui ai grăit, ai împlinit cu mâna ta în vremea de acum.
25 Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israil, ţine ceea ce ai făgăduit robului tău David, părintele meu, când i-ai spus: «Nu va lipsi bărbat din tine care să stea înaintea mea pe tronul lui Israil, dacă fiii tăi vor lua aminte la calea lor, ca să meargă înaintea mea precum şi tu ai mers înaintea mea!»
26 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israil, să se adeverească făgăduinţa pe care tu ai făcut-o robului tău, lui David, părintele meu!
27 Să fie oare cu putinţă ca Dumnezeu să aibă locaş pe pământ? Vezi, cerul şi cerurile corurilor nu sunt în stare să te cuprindă, cu atât mai mult acest templu pe care eu l-am zidit!
28 Deci întoarce-te ca un îndurat la rugăciunea robului tău şi la ruga lui fierbinte, Doamne Dumnezeul meu, şi să asculţi strigarea şi rugăciunea pe care robul tău ţi-o înalţă astăzi înaintea ta,
29 Ca să fie ochii tăi aţintiţi zi şi noapte spre templul acesta şi spre locul pentru care tu ai făgăduit: «Aici să fie numele meu» ca să asculţi rugăciunea cu care robul tău se roagă în locul acesta.
30 Ascultă rugăciunea fierbinte a robului tău şi a poporului tău Israil, ori de câte ori se vor ruga ei în locul acesta! Ascultă din locul sălăşlurrii tale, din ceruri, ascultă şi iartă!
31 Când va greşi cineva împotriva aproapelui său şi-l va pune să jure şi va veni să jure înaintea jertfelnicului din templul acesta,
32 Ascultă din ceruri şi fă dreptate robilor tăi, pedepseşte pe cel fără de lege, ca fapta lui să i se întoarcă în capul lui, şi pe cel drept să-l răsplăteşti după dreptatea lui.
33 Când poporul tău Israil va fi înfrânt de vrăjmaşi, fiindcă ei au păcătuit, şi se vor întoarce la pocăinţă şi vor lăuda numele tău şi se vor ruga şi vor înălţa rugăciuni din inimă în templul acesta,
34 Ascultă din ceruri şi iartă păcatul poporului tău Israil şi-i întoarce în pământul pe care l-ai dat strămoşilor lor.
35 Când vei închide cerul şi nu va mai ploua, fiindcă au păcătuit înaintea ta, şi se vor ruga în locul acesta şi vor proslăvi numele tău şi se vor căi de păcatul lor, pentru că i-ai pedepsit,
36 Ascultă din ceruri şi iartă păcatul robilor tăi şi pe poporul tău Israil şi povăţueşte-l să meargă pe calea cea bună, şi dă ploaie pe pământul tău pe care l-ai dat moştenire poporului tău!
37 Când va fi să fie foamete pe pământ, când va fi să fie ciumă, tăciune în grâne, îngălbenire în holde, stoluri de lăcuste, când îl va împresura vrăjmaşul în vre-una din aşezările lui, ori de va izbucni vre-o molimă ori vre-o boală,
38 Orice rugăciune, orice rugă fierbinte, care se va face din locul acesta de orice om pentru tot poporul tău Israil – căci fiecare ştie necazul inimii lui – şi va întinde mâinile sale către templul acesta,
39 Ascultă din ceruri, din locul sălăşluirii tale, şi iartă şi răsplăteşte fiecăruia după faptele lui, căci tu îi ştii inima lui, fiindcă tu singur pătrunzi cu privirea inima fiilor oamenilor,
40 Ca să se teamă în toate zilele vieţii lor pe pământul pe care tu l-ai dat străbunilor noştri!
41 Când un strein care nu face parte din poporul tău Israil va veni dintr’o ţară îndepărtată pentru cinstirea numelui tău, –
42 Căci se va auzi de numele tău mare, de mâna ta cea tare şi de braţul tău întins, – va veni şi se va ruga în templul acesta,
43 Ascultă din ceruri, din locul sălăşluirii tale, şi împlineşte-i străinului toată cererea lui, ca să ştie toate popoarele pământului de numele tău şi să te cinstească pe tine ca poporul tău Israil şi să fie încredinţat că numele tău este chemat în templul acesta pe care l-am zidit!
44 Când va ieşi poporul tău la bătălie împotriva vrăjmaşilor lui, pe calea pe care-l vei trimite, şi se va ruga Domnului cu faţa spre cetatea pe care ţi-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit pentru slava numelui tău,
45 Ascultă din ceruri rugăciunea lor şi cererea lor fierbinte, şi fă-le dreptate!
46 Când vor păcătui înaintea ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi te vei întărâta împotriva lor, şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi în ţara lui îndepărtată sau apropiată,
47 Şi se vor căi în inima lor în pământul în care au fost duşi robi şi se vor pocăi şi te vor ruga pe tine în pământul robiei lor şi vor zice: «Am greşit, am păcătuit şi fărădelege am făcut»,
48 Şi se vor întoarce către tine cu pocăinţă din toată inima şi din tot cugetul lor, în ţara vrăjmaşilor lor care i-au fost dus în robie, şi se vor ruga ţie cu faţa spre pământul pe care l-ai dat strămoşilor şi spre cetatea pe care ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit întru slava numelui tău,
49 Ascultă din ceruri, din locul sălăşluirii tale, rugăciunea lor şi cererea lor din inimă şi fă-le dreptate!
50 Iartă pe poporul tău de orice a greşit, de toate păcatele pe care le-a făptuit înaintea ta, şi dă-le îndurările tale în faţa duşmanilor lor, ca să se milostivească spre ei,
51 Căci ei sunt poporul tău şi moştenirea ta pe care ai scos-o din Egipt, din cuptorul cel de fier.
52 Fie ochii tăi aţintiţi spre cererea robului tău şi spre ruga fierbinte a poporului tău Israil şi să-i asculţi oricând te vor chema pe tine,
53 Căci tu i-ai ales ca moştenire din toate popoarele pământului, precum ai făgăduit prin gura lui Moise, servul tău, când i-ai scos din Egipt pe strămoşii noştri, Doamne Dumnezeule!»
54 Când Solomon a sfârşit această rugăciune de cerere către Domnul, s’a sculat din faţa jertfelnicului, unde stătuse în genunchi cu mâinile întinse spre cer,
55 A stat apoi în picioare şi a binecuvântat toată obştia lui Israil, cu glas tare şi a zis:
56 «Slăvit să fie Domnul care a dat poporului său Israil tihnă pentru tot ce i-a fost făgăduit, încât nici una din minunatele lui făgăduinţi pe care le-a făcut prin gura lui Moise, sluga sa, n’a rămas neîmplinită!
57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi precum a fost şi cu părinţii noştri, să nu ne părăsească şi să nu ne lase!
58 Să întoarcă inimile noastre spre el, ca să umblăm în toate căile lui, să păzim poruncile lui, legile lui şi îndreptările lui pe care le-a poruncit părinţilor noştri!
59 Să fie cuvintele acestea cu care m’am rugat fierbinte înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua şi noaptea, ca să facă dreptate robului său şi poporului său Israil deapururi,
60 Ca să ştie toate popoarele pământului că Domnul este Dumnezeu şi nu este altul ca el!
61 Şi inima voastră să fie neprihănită lângă Domnul Dumnezeul nostru, ca să umblaţi in legile lui şi să păziţi poruncile lui, ca în ziua de acum!»
62 Atunci regele şi tot Israilul au adus jertfă înaintea Domnului.
63 Solomon a adus jertfă de pace Domnului, douăzeci şi două de mii de vite mari şi o sută douăzeci de mii de vite mici. Regele şi fiii lui Israil au sfinţit templul în felul acesta.
64 În aceeaşi zi, regele a sfinţit mijlocul curţii care este înaintea templului. Acolo a adus arderea de tot, prinosul, grăsimea jertfelor de pace, căci jertfelnicul de aramă de dinaintea Domnului era prea mic ca să poată cuprinde arderea de tot, prinosul şi grăsimea jertfelor de pace.
65 În vremea aceea Solomon împreună cu tot Israilul au făcut prăznuirea sărbătorii corturilor, mare adunare, de la intrarea Hamatului şi până la râul Egiptului, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, timp de şapte zile şi iar şapte zile, de toate paisprezece zile,
66 Iar în ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Şi ei şi-au luat rămas bun de la rege şi s’au dus la vetrele lor, bucuroşi şi cu inimă bună pentru tot binele pe care Domnul îl arătase robului său David şi poporului său Israil.