23
După aceasta, regele a trimis poruncă să se strângă la el toţi bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului.
Şi regele s’a suit în templul Domnului împreună cu toţi Iudeii şi cu toţi locuitorii Ierusalimului, preoţii, profeţii şi tot poporul de la cel de rând până la cel mai de frunte şi el a citit în auzul lor toate cuvintele cărţii legământului, care a fost găsită în templul Domnului.
Atunci regele a stat în jilţul său şi a încheiat legământ înaintea Domnului ca să umble în calea Domnului şi să păzească poruncile lui, descoperirile lui şi legile lui din toată inima şi din tot sufletul şi să fie cu râvnă pentru poruncile legământului scrise în cartea aceasta. Şi tot poporul s’a unit cu încheierea legământului.
Apoi regele a poruncit arhiereului Hilchia şi preoţilor şi străjerilor de la praguri să scoată din templul Domnului toate odoarele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Aşera şi pentru toată oastea cerească, şi să le ardă afară din Ierusalim în zăvoiul Chedronului, iar cenuşa s’o ducă la Betel.
Mai pe urmă el a înlăturat pe preoţii idoleşti pe care îi puseseră regii lui Iuda şi săvârşeau tămâieri pe înălţimile cetăţilor din Iuda şi în vecinătatea Ierusalimului, precum şi pe cei ai lui Baal, ai Soarelui, ai Lunii, ai Luceafărului şi ai întregii oştirii cereşti.
A mai scos pe Aşera din templul Domnului afară din Ierusalim, în lunca Chedronului, şi a ars-o în lunca Chedronului, şi a pisat-o mărunt, iar pulberea ei a aruncat-o pe mormintele oamenilor de rând;
A dărâmat lăcaşul desfrânaţilor din templul Domnului, unde femeile iveau obiceinl să ţeasă mantii pentru Aşera;
A dat afară pe preoţii idolilor din cetăţile din Iuda, a pângărit culmile pe care aduceau tămâieri aceşti preoţi, din Gheba şi până la Beerşeba, a dărâmat templul zeităţilor cu chip de ţap, de la poarta lui Iosua, căpetenia cetăţii, care se află în stânga cum intri pe poarta cetăţii.
De atunci preoţii înălţimilor n’au mai avut voie să aducă jertfe pe jertfelnicul Domnului în Ierusalim, ci numai mâncau azime cu rudeniile lor.
10 Apoi a mai spurcat locurile de jertfă din valea Ben-Hinom, ca să nu mai ardă în foc nimeni pe fiul sau pe fiica sa în cinstea lui Moloc;
11 A dat deoparte caii pe care îi puseseră regii lui Iuda în cinstea soarelui, la uşa templului Domnului, în casa supraveghetorului Natanmelec, în Parvarim, iar carul soarelui l-a ars în foc.
12 Regele a mai stricat jertfelnicele de pe acoperiş, adică din catul de sus al casei lui Ahaz, pe care le înălţaseră regii lui Iuda, jertfelnicele lui Manase dintr’amândouă curţile templului, şi le-a dărâmat din locul acela, iar molozul lor l-a aruncat în valea Chedronului.
13 Regele a pângărit apoi capiştile de pe înălţimile cele de la răsărit de Ierusalim şi de la miază-zi de muntele Măslinilor, pe care le clădise Solomon, regele lui Israil, în cinstea Astartei, idolul Sidonului, în cinstea lui Chemoş, idolul Moabiţilor, şi în cinstea lui Milcom, idolul Amoniţilor.
14 Şi a mai sfărâmat stâlpii cu pisanii idoleşti, şi Aşerele le-a tăiat, iar locul lor l-a umplut cu oase de om.
15 Aşijderea şi jertfelnicul cel din Betel, înălţimea pe care o ridicase Ieroboam, fiul lui Nabat, care a împins pe Israil la păcat, de asemenea şi jertfelnicul lui împreună cu înălţimea căreia i-a sfărâmat pietrele şi le-a prefăcut în pulbere. Şi a mai ars şi pe Aşera.
16 Şi când şi-a aruncat ochii Iosia şi a văzut mormintele din cetate, a trimis ca să i se aducă oase din morminte şi le-a are pe jertfelnic, şi astfel l-a pângărit după cuvântul Domnului pe care îl predicase omul lui Dumnezeu, când Ieroboam stătea la praznic lângă jertfelnic. Şi când şi-a aţintit ochii către mormântul omului lui Dumnezeu, care profeţise acele lucruri,
17 A întrebat: «A cui este piatra aceasta mormântală pe care o văd?» Atunci locuitorii cetăţii i-au răspuns: «Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu cel ce a venit din Iuda şi a profeţit lucrurile acestea pe care tu le-ai făcut cu jertfelnicul din Betel».
18 Şi el a răspuns: «Lăsaţi-l să odihnească în pace! Nimeni să nu turbure liniştea oaselor lui!» Şi astfel ei nu s’au atins de oasele lui şi nici de oasele profetului din ţinutul Samariei.
19 Iosia a mai desfiinţat de asemenea toate templele de pe înălţimile din cetăţile Samariei pe care le zidiseră regii lui Israil, ca să aţâţe mânia Domnului, şi a făcut aidoma precum făcuse şi în Betel.
20 Pe toţi preoţii templelor de pe înălţimi pe care i-a găsit, i-a omorît, iar deasupra jertfelnicelor a ars oase de om. După aceasta s’a întors în Ierusalim.
21 În vremea aceea, regele a poruncit poporului întreg: «Prăznuiţi Paştile Domnului Dumnezeului vostru, precum este scris în această carte a legii!»
22 Şi nu se mai prăznuise un astfel de Paşte din zilele judecătorilor, care au judecat pe Israil, şi tot timpul domniei regilor lui Israil şi ai lui Iuda,
23 Ci abia în anul al optsprezecelea al regelui Iosia s’au prăznuit Paştile în cinstea Domnului în Ierusalim.
24 Iosia a nimicit pe cei ce vrăjeau cu morţii şi pe tâlcuitorii de semne, terafimii şi idolii, precum şi toate grozăviile care se iviseră în Iuda şi în Ierusalim, ca să se adeverească poruncile legii scrise în cartea pe care o găsise arhiereul Hilchia în templul Domnului.
25 Şi nici înaintea lui n’a fost rege şi nici după el nu s’a mai ivit altul asemenea lui, care să se fi întors spre Domnul din toată inima lui, din tot sufletul lui şi din toată vârtutea lui, şi în tot înţelesul legii lui Moise.
26 Însă Domnul nu şi-a abătut marea văpaie a mâniei lui care se aprinsese împotriva lui Iuda, din pricina smintelii cu care îl întărâtase Manase.
27 Atunci Domnul a hotărît: «Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa mea, după cum am lepădat pe Israil, şi voi arunca şi această cetate pe care am ales-o, Ierusalimul, dimpreună cu templul despre care am făgăduit ca într’însul să sălăşluiască numele meu!»
28 Celelalte istorisiri şi fapte pe care le-a făcut Iosia sunt scrise în «Cronicile regilor lui Iuda».
29 În timpul domniei lui a pornit Faraonul Neco, împăratul Egiptului, într’ajutorul împăratului Asiriei şi a ajuns la Eufrat, iar regele Iosia a ieşit în întâmpinarea lui, şi Neco l-a omorît la Meghido îndată ce s’a întâlnit cu el.
30 Atunci dregătorii l-au pus mort într’un car şi l-au adus în Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul lui. Iar poporul ţării a ales pe Ioahaz, fiul lui Iosia, pe care l-a miruit rege în locul tatălui său.
31 Când Ioahaz a început să domnească era de douăzeci şi trei de ani, şi a domnit trei luni în Ierusalim. Pe mama sa o chema Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
32 Şi el a săvârşit fapte rele în ochii Domnului, întocmai precum săvârşiseră străbunii săi.
33 Şi Faraonul Neco l-a ţinut prins la Ribla, în ţinutul Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim, şi a pus bir pe ţară o sută de talanţi de argint şi zece talanţi de aur.
34 După aceasta, Faraonul Neco a pus rege în locul lui Iosia pe Eliachim, fiul lui Iosia, şi i-a schimbat numele în Ioachim, iar pe Ioahaz l-aluat cu sine şi l-adus în Egipt, unde a şi murit.
35 Ioachim a fost nevoit să dea lui Faraon argint şi aur, ba a mai pus şi ţara la bir ca să-i dea bani după cererea lui Faraon. Şi după socotinţa lui, de la fiecare locuitor al ţării lua argint şi aur ca să-i dea lui Faraon.
36 Ioachim era de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească, şi a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Pe mama sa o chema Zebuda, fiica lui Pedaia din Ruma.
37 Şi a săvârşit fapte rele în ochii Domnului, precum săvârşiseră şi părinţii săi.