1 Ioram, fiul lui Ahab, a ajuns rege peste Israil în Samaria în anul al optsprezecelea al lui Iosafat, regele lui Iuda. Şi a fost rege doisprezece ani.
2 Şi el a făcut fapte rele în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său şi nici ca mama sa. El a răsturnat stâlpii cu pisanii în cinstea lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său,
3 Însă a rămas lipit de păcatul lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care împinsese pe Israil la păcat, şi nu s’a depărtat de el.
4 Meşa, regele Moabului, se îndeletnicea cu păstoria şi-i dădea regelui lui Israil o sută de mii de miei şi lâna de pe o sută de mii de berbeci.
5 Dar îndată după moartea lui Ahab, regele Moabului a scuturat jugul regelui lui Israil.
6 Atunci a ieşit regele Ioram din Samaria şi a chemat la luptă pe tot Israilul,
7 Apoi a trimis şi la Iosafat, regele lui Iuda, vorbă: «Regele Moabului a scuturat jugul meu! Vrei tu oare să porneşti cu mine cu război împotriva Moabului?» Şi el a răspuns: «Pornesc! Eu sunt cu tine, poporul meu e ca şi poporul tău şi caii mei sunt ca şi caii tăi!»
8 Şi a mai întrebat: «Pe ce drum să apucăm?» Şi el a răspuns: «De-a dreptul prin pustiul Edomului!»
9 Şi aşa au pornit regele lui Israil, regele lui Iuda şi regele Edomului. Şi după ce au ocolit timp de şapte zile cu oştirea, nu mai aveau apă pentru oştire şi nici pentru vitele care veneau de pe urmă.
10 Atunci regele lui Israil a zis: «O, Domnul a chemat pe aceşti trei regi, ca să-i dea în mâna Moabiţilor!»
11 Şi Iosafat a întrebat: «Se află aci oare vre-un profet al Domnului, ca printr’însul să întrebăm pe Domnul?» Atunci a răspuns unul din dregătorii regelui lui Israil şi a zis: «Aici se află Eliseu, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâini lui Ilie».
12 Şi Iosafat a răspuns: «Într’însul sălăşlueşte cu adevărat cuvântul Domnului!» Şi s’au îndreptat către el regele lui Israil împreună cu Iosafat şi craiul Edomului.
13 Atunci Eliseu a zis către regele lui Israil: «Ce pricină este între noi? Du-te la profeţii părintelui tău şi la profeţii maicii tale!» Dar regele lui Israil i-a răspuns: «Deloc! Oare Domnul a chemat pe aceşti trei regi ca să-i dea în mâna lui Moab?»
14 Şi Eliseu a răspuns: «Viu este Domnul Savaot, înaintea căruia slujesc, că dacă nu aş fi căutat la obrazul lui Iosafat, regele Iudei, nici nu m’aş fi uitat la tine şi nici nu te-aş fi băgat în seamă.
15 Şi acum aduceţi-mi un cântăreţ din chitară!» Iar după ce cântăreţul din chitară a început să mişte coardele, mâna Domnului a fost peste el,
16 Şi a zis: «Aşa zice Domnul: Săpaţi în valea acestui râu groapă lângă groapă,
17 Căci aşa zice Domnul: Nu veţi vedea nici vânt şi nu veţi vedea nici ploaie, şi cu toate acestea valea aceasta se va umplea de apă şi veţi putea adăpa turmele şi dobitoacele voastre.
18 Dar acest lucru nu-i de-ajuns în ochii Domnului! Ci şi pe Moabiţi îi va da prinşi în mâinile voastre!
19 Şi veţi cuprinde toate cetăţile întărite şi toate cetăţile însemnate, şi toţi pomii roditori îi veţi doborî la pământ şi veţi astupa toate izvoarele de apă şi toate câmpiile roditoare le veţi nimici cu pietre.»
20 Iar a doua zi de dimineaţă, la vremea înălţării prinosului, iată că s’a pornit apă dinspre Edom, de s’a umplut ţinutul acela.
21 Şi când a aflat tot Moabul că regii au pornit cu război împotriva lui, au fost chemaţi la luptă toţi cei buni de luptă şi chiar şi mai mulţi decât atât şi s’au grămădit la graniţă.
22 Şi când s’au sculat dis-de-dimineaţă şi când au văzut Moabiţii soarele oglindindu-se în apă, li s’a părut că apa este roşie ca sângele,
23 Şi au zis în sine: «Acesta-i sânge! Regii de bună seamă că s’au luat la harţă şi s’au măcelărit unii pe alţii. Şi acum la pradă, Moabe!»
24 Şi când au intrat ei în tabăra lui Israil, s’au ridicat Israiliţii şi au bătut pe Moabiţi, încât au luat-o la fugă, iar ei i-au fugărit până i-au nimicit pe Moabiţi.
25 Oraşele lor le-au dărâmat, în mănoasele lor ogoare fiecare a aruncat cu pietre până le-au umplut, toate izvoarele de apă le-au astupat şi toţi pomii roditori i-au doborît la pământ, până n’a mai rămas decât Chirhareşet. Dar şi pe acesta l-au înconjurat prăştiaşii şi l-au bătut cu pietre.
26 Şi când regele Moabului şi-a dat seama că izbânda războiului nu-i de partea lui, a luat cu sine şapte sute de oameni iscusiţi în mânuirea săbiei, ca să-l dovedească pe craiul Edomului, dar n’a izbutit.
27 Atunci a luat pe fiul său cel întâi născut, care avea să fie rege în locul lui, şi l-a adus ardere de tot pe zid. Din această pricină fiii lui Israil s’au întărâtat de mame, iar ei au pornit de acolo şi s’au întors în ţara lor.