1 O femeie dintre femeile ucenicilor de profeţi a strigat către Eliseu şi a zis: «Omul meu, robul tău a murit. Şi tu ştii că robul tău era cucernic şi cinstitor de Dumnezeu. Şi iată acum că a venit datornicul ca să ia pe cei doi copii ai mei, robi!»
2 Atunci Eliseu i-a răspuns: «Ce să-ţi fac? Spune-mi ce ai la tine în casă!» Şi ea i-a spus. – «În toată casa, roaba ta nu are decât un ulcior de untdelemn».
3 Şi el i-a zis: «Du-te şi cere vase de la alţii, de la toţi vecinii tăi, vase goale, dar nu puţine,
4 Apoi să intri în casă, să zăvorăşti uşa după tine şi după feciorii tăi şi să torni în toate vasele acelea, şi cum se va umplea unul, pune-l laoparte!»
5 Şi a plecat de la el şi a făcut întocmai aşa. Apoi a închis uşa după ea şi după fiii ei. Şi ei îi dădeau vase, iar ea le umplea.
6 Iar după ce a umplut vasele, a zis către fiii săi: «Adă încă unul!» Şi ei au răspuns: «Nu mai este nici unul!» Şi îndată a stat untdelemnul.
7 Atunci ea a venit şi a spus omului lui Dumnezeu ceea ce se întâmplase. Şi el i-a răspuns: «Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte datoria ta, iar cu ceea ce va rămânea trăeşte tu şi feciorii tăi!»
8 Într’o zi a trecut Eliseu pe lângă Şunem. Şi acolo era o femeie de neam. Şi ea l-a silit să stea la masă, şi ori de câte ori trecea, se oprea acolo ca să mănânce.
9 Şi ea a zis bărbatului ei: «Ştiu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe la noi este sfânt.
10 Să-i facem sus o odaie cu pereţi subţiri, să punem într’însa un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca ori de câte ori va veni, să se odihnească acolo.»
11 Dar într’o zi iată că a sosit, s’a retras în odaia cea de sus şi s’a culcat.
12 Şi a zis către Ghehazi, ucenicul său: «Cheamă pe Şunamita încoace!» Şi el a chemat-o şi ea a venit în faţa lui.
13 Şi el i-a zis lui Ghehazi: «Spune-i: Iată tu te strădănueşti cu toată grija pentru noi. Ce să-ţi facem în schimb? Vrei să vorbim cu regele sau cu căpitanul oştirii?» Dar ea i-a răspuns: «Sunt în mijlocul rudeniilor mele!»
14 Şi el a zis: «Cu ce am putea să o mulţumim?» Atunci Ghehazi a răspuns: «Ea n’are copii, iar bărbatul ei este bătrân».
15 Atunci el i-a spus: «Cheamă-o!» Şi el a chemat-o şi ea s’a oprit in uşă.
16 Şi Eliseu i-a spus: «La anul pe vremea asta, vei ţine în braţe un băiat!» Şi ea a răspuns: «Nu, domnul meu! Omul lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!»
17 Dar femeia a luat în pântece şi a născut fiu tocmai la vremea despre care Eliseu îi spusese.
18 Şi copilul a crescut. Dar într’o zi, s’a dus la tatăl său, care avea secerători la lucru.
19 Şi deodată a zis tatălui său: «Capul meu, capul meu mă doare!» Şi tatăl său a poruncit unui servitor: «Du-l la maică-sa!»
20 Atunci l-aluat în braţe şi l-adus la mama sa. Şi a stat pe genunchii ei până la amiază, când a şi murit.
21 Atunci ea s’a suit în odaia de sus, l-aculcat în patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi apoi a ieşit.
22 Şi a chemat pe bărbatul său şi i-a zis: «Trimite-mi un servitor cu o asină, căci vreau să mă duc repede la omul lui Dumnezeu şi mă întorc!»
23 Dar el i-a răspuns: «De ce să te duci la el acum? Nu-i nici lună nouă, nici Sâmbătă!» Dar ea a zis: «Fii pe pace!»
24 Apoi a pus samarul pe asină şi a poruncit servitorului său: «Mână repede şi nu mă opri din mers, decât când îţi voi porunci eu!»
25 Şi ea a pornit şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmelului. Şi când a zărit-o omul lui Dumnezeu de departe,» zis către Ghehazi, ucenicul său: «Vezi, asta-i Şunamita!
26 Aleargă deci în întâmpinarea ei şi o întreabă: «Eşti sănătoasă? Dar bărbatul tău? Dar copilul tău? Sunt sănătoşi?» Şi ea a răspuns: «Da!»
27 Dar când a ajuns la omul lui Dumnezeu, sus în munte, i-a cuprins picioarele lui. Şi îndată s’a apropiat Ghehazi ca s’o dea laoparte. Însă omul lui Dumnezeu i-a zis: «Las’o, căci sufletul ei este îndurerat, şi Domnul mi-a ascuns aceasta şi nu mi-a dat de ştire».
28 Atunci ea a început să zică: «Am cerut eu oare fiu de la domnul meu? N’am spus eu oare: «Nu mă amăgi!»?
29 Şi el a zis lui Ghehazi: «Încinge-te peste mijloc şi ia toiagul meu în mână şi porneşte la drum, – iar dacă te vei întâlni cu cineva nu-i da bună ziua, şi dacă cineva îţi va da bună ziua să nu-i mulţumeşti, – şi pune toiagul pe faţa copilului».
30 Atunci a luat cuvântul mama copilului: «Viu este Domnul şi viu să fie sufletul tău, dacă mă voi lăsa de tine!» Şi el s’a sculat şi a pornit după ea.
31 În vremea aceasta, Ghehazi se dusese înaintea lor, pusese toiagul pe faţa copilului, dar n’a simţit nici glas, nici mişcare. Şi acum se întorcea în întâmpinarea lui, ca să-i spue că băiatul nu s’a deşteptat.
32 Atunci a intrat Eliseu în casă, dar iată că băiatul era mort, culcat în patul lui.
33 Şi el a intrat înlăuntru, a închis uşa după ei amândoi şi s’a rugat lui Dumnezeu.
34 Apoi s’a sculat şi s’a culcat peste copil şi a pus gura sa peste gura copilului, ochii săi peste ochii lui, palmele sale în palmele lui, şi, pe când sta aşa plecat peste el, a început să se încălzească trupul copilului.
35 Şi a început să se plimbe prin casă încoace şi încolo. Şi s’a suit iarăşi şi s’a plecat peste copil. Atunci copilul a început să strănute de şapte ori şi a deschis ochii.
36 Atunci el a strigat pe Ghehazi şi i-a zis: «Cheamă pe Şunamita asta!» Şi el a chemat-o şi ea a intrat la el, şi el i-a zis: «la pe fiul tău!»
37 Atunci ea a intrat înlăuntru, a căzut la picioarele lui şi s’a închinat până la pământ, apoi şi-a luat pe fiul ei şi a ieşit.
38 De acolo Eliseu s’a întors la Ghilgal. Şi era foamete în ţară. Şi pe când ucenicii profeţilor stăteau înaintea lui, el a zis ucenicului său: «Pune o căldare mare şi fierbe ceva pentru ucenicii profeţilor!»
39 Şi unul din ei a ieşit la câmp ca să culeagă verdeţuri. Dar a nimerit o plantă agăţătoare şi a cules din ea o poală plină de castraveţi sălbateci, şi s’a întors şi i-a tăiat mărunt ca pe verdeţuri în căldarea cu fiertură, fără să-şi dea seama.
40 Când s’a pus în blide oamenilor ca să mănânce şi pe când mâncau ei din fiertură, au început să strige şi să zică: «Moartea e în căldare, omul lui Dumnezeu!» şi n’au mai putut mânca.
41 Atunci el a zis: «Aduceţi făină!» Şi el a aruncat făină în căldare şi a zis: «Toarnă oamenilor ca să mănânce!» Şi n’a mai fost nimic vătămător în căldare.
42 Un om din Baalşalişa a venit la omul lui Dumnezeu şi a adus pârgă douăzeci de pâni de orz şi grâu nou în desaga lui. Şi a zis: «Dă oamenilor să mănânce!»
43 Şi sluga lui a zis: «Cum să dau acestea la o sută de oameni?» Şi el i-a răspuns: «Dă oamenilor să mănânce, căci aşa zice Domnul: Să mănânce şi să mai şi rămână!»
44 Şi le-a pus dinainte şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.