1 Şi ucenicii profeţilor au zis lui Eliseu: «Iată că locul în care suntem aşezaţi este prea strâmt pentru noi!
2 Am vrea să ne ducem la Iordan şi să aducem fiecare câte o bârnă, ca să ne facem sălaş de locuit.» Şi el a zis: «Duceţi-vă!»
3 Dar unul din ei a zis: «Fii bun şi hai cu servii tăi!» Şi el a răspuns: «Hai!»
4 Şi a pornit cu ei şi a ajuns la Iordan şi au început să taie copaci.
5 Dar pe când unul dobora un copac, fierul securii a sărit în apă, şi ucenicul a început să strige şi să spună: «O, domnul meu, securea era împrumutată!»
6 Atunci omul lui Dumnezeu a întrebat: «Unde a sărit?» Şi el i-a arătat locul. Apoi Eliseu a tăiat o bucată de lemn şi, aruncând-o acolo, securea a plutit deasupra apei.
7 Şi el a zis: «la-o!» Şi el a întins mâna şi a apucat-o.
8 Şi Regele Siriei se războia cu Israil şi s’a sfătuit cu dregătorii săi astfel: «În cutare ori cutare loc să ne punem la pândă».
9 Dar omul lui Dumnezeu a trimis vorbă la regele lui Israil: «Păzeşte-te să nu treci prin locul acela, căci acolo Sirienii stau la pândă!»
10 Atunci regele lui Israil a trimis la locul despre care-i spusese şi îl arătase omul lui Dumnezeu şi a stat cu bună pază nu numai o dată sau de două ori.
11 Atunci inima regelui Siriei s’a turburat din pricina aceasta şi a chemat el pe dregătorii săi şi le-a zis: «Spuneţi-mi cine m’a trădat la regele lui Israil?»
12 Atunci unul din dregătorii lui a răspuns: «Nimeni din noi, stăpânul meu, Măria Ta, ci profetul Eliseu, care este în Israil, i-a dat de ştire regelui lui Israil, chiar şi cuvintele pe care tu le grăieşti în odaia în care te culci».
13 Şi el a poruncit: «Porniţi şi aflaţi unde aste el, ca să trimit pe cineva şi să-l prind». Şi i-au spus: «Iată, el este în Dotan».
14 Îndată el a trimis cai şi care şi oştire multă, care ajungând noaptea au împresurat cetatea.
15 Când s’a sculat sluga omului lui Dumnezeu a doua zi şi a ieşit afară, iată că cetatea era înconjurată de oştire cu cai şi cu care de luptă. Atunci sluga a zis: «O, stăpâne? Ce să facem?»
16 Atunci el i-a zis: «Nu-ţi fie frică, fiindcă cei ce sunt cu noi sunt mai mulţi decât cei ce sunt cu ei!»
17 Şi s’a rugat Eliseu şi a zis: «Doamne, deschide ochii lui ca să vadă!» Şi Domnul a deschis ochii slugii lui şi a văzut. Şi iată că muntele din vecinătatea lui Eliseu era plin de cai şi de care de foc.
18 Şi când ei au început să se pogoare, Eliseu s’a rugat la Domnul şi a zis: «Loveşte neamul acesta cu orbire!» Şi i-a lovit cu orbire după cuvântul lui Eliseu.
19 Atunci Eliseu le-a zis: «Nu este acesta drumul, nici cetatea. Porniţi după rnine şi eu vă voi îndrepta spre omul pe care-l căutaţi!» Şi i-a băgat în Samaria.
20 Şi după intrarea lor în Samaria, a zis Eliseu: «Deschide-le, Doamne, ochii ca să vadă!» Şi Domnul le-a deschis ochii şi au văzut, şi iată erau în mijlocul Samariei.
21 Dar regele Samariei, când i-a văzut, l-a întrebat pe Eliseu: «Să-i omor, părintele meu?»
22 El însă a răspuns: «Nu-i omori! Oare i-ai prins tu cu arcul şi cu sabia ta, de vrei să-i omori? Pune-le dinainte pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi să se întoarcă la stăpânul lor!»
23 Şi le-a făcut ospăţ mare şi ei au mâncat şi au băut, apoi le-a dat drumul şi ei s’au întors la stăpânul lor. Şi n’au mai năvălit cete de Sirieni în pământul lui Israil.
24 Iar după acestea, Benhadad, regele Siriei, a strâns toată oastea şi s’a suit şi a împresurat Samaria.
25 Şi bântuia foamete mare în Samaria. Şi ei au ţinut-o împresurată, încât un homer de vin costa optzeci de sicli de argint şi un sfert de cab de făină albă costa cinci sicli de argint.
26 Şi pe când regele lui Israil trecea pe zid, o femeie a strigat către el şi i-a zis: «Ajută-mă, Stăpâne, Măria Ta!»
27 Atunci el i-a răspuns: «Dacă nu te ajută Domnul, cum aş putea eu să te ajut? Cu ceva din arie sau cu ceva din teasc?»
28 Şi a mai întrebat-o regele: «Ce ai?» Şi ea i-a răspuns: «Femeia aceasta m’a îndemnat: «Dă-mi copilul tău, ca să-l mâncăm astăzi, iar pe copilul meu să-l mâncăm mâine!
29 Noi am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. Şi când i-am spus a doua zi: «Dă acum pe fiul tău ca să-l mâncăm», ea a ascuns pe fiul ei.»
30 Şi când a auzit regele cuvintele femeii, şi-a rupt veşmintele sale, şi pe când trecea el pe zid, poporul a văzut că pe dinlăuntru trupul său era îmbrăcat în haină de jale.
31 Şi a zis: «Aşa să-mi dea Dumnezeu şi să-mi facă ce va vrea el, dacă astăzi capul lui Eliseu, fiul lui Şafat, va mai sta în locul lui!»
32 Şi pe când Eliseu stătea în casa lui împreună cu bătrânii, el a trimis un om înainte. Şi înainte de a ajunge solul la el, le-a spus bătrânilor: «Vedeţi, regele a trimis un călău care să-mi ia capul! Luaţi aminte: când va sosi solul, închideţi uşa şi-l siliţi să stea afară. Dar iată că se aud şi paşii stăpânului său după el.»
33 Şi pe când el mai vorbea, iată că regele s’a pogorît la el şi i-a spus: «Această nenorocire este de la Domnul! De ce să mai nădăjduesc în Domnul?»