Luca
1
De vreme ce mulţi au încercat să întocmească o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,
Am găsit şi eu cu cale, prea bunule Teofile, după ce, de la obârşie, am urmărit toate cu deamăruntul, să ţi le scriu cu bună rânduiala,
Ca să te încredinţezi desăvârşit despre temeinicia învăţăturilor ce ai primit.
Fost-a în zilele lui Irod împăratul Iudeii un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană întru toate poruncile şi rânduielile Domnului.
Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
Şi pe când Zaharia săvârşea înaintea lui Dumnezeu cele preoţeşti, în rândul cetei sale,
A ieşit la sorţi după datina preoţiei, ca să intre să tămâieze în templul Domnului.
10 Iar toată mulţimea norodului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.
11 Atunci lui Zaharia i se arătă îngerul Domnului, stând de-a-dreapta altarului tămâierii.
12 Ci văzându-l, Zaharia se turbură şi-l cuprinse frica.
13 Dar îngerul zise către el: Nu te teme, Zaharie, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fecior, pe care-l vei numi Ioan.
14 Bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea copilului bucura-se-vor mulţi.
15 Căci va fi mare în faţa Domnului; nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare şi chiar din pântecele mamei sale va fi plin de Duhul Sfânt.
16 Şi pe mulţi din fii lui Israil îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
17 El va merge înaintea Domnului, cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei răzvrătiţi la înţelepciunea drepţilor, întocmind Domnului un popor pregătit.
18 Atunci Zaharia vorbi către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în vârstă.
19 Ci îngerul răspunzând îi zise: Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine, binevestindu-ţi ţie acestea.
20 Deci iată vei fi mut, neputând să vorbeşti, până în ziua când vor fi acestea, pentru că n’ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
21 Iar poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârziază în templu.
22 Şi ieşind, nu putea să vorbească. Atunci ei cunoscură că a văzut în templu o arătare. Ci le făcea numai semne şi rămase mut.
23 Şi după ce s’a împlinit vremea slujbei lui la templu, s’a dus în casa sa.
24 Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a rămas grea şi cinci luni a ţinut taină, căci zicea:
25 Aşa mi-a făcut mie Domnul, în zilele când i-a fost aminte să ridice dintre oameni ocara mea.
26 Iar în a şasea lună, îngerul Gavriil trimis fu de Dumnezeu, într’un oraş din Galileia, numit Nazaret,
27 Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Măria.
28 Şi intrând îngerul la ea a grăit: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar. Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
29 Ci ea, văzându-l, s’a turburat de cuvântul lui şi cugeta în sine ce fel de închinăciune poate să fie aceasta.
30 Dar îngerul îi zise: Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
31 Şi iată vei zămisli în sânul tău şi vei naşte un fiu şi vei chema numele lui Iisus.
32 Acesta va fi mare şi fiul Celui preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul părintelui său David.
33 Şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit.
34 Atunci Maria zise către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
35 Ci îngerul răspunzând grăi: Duhul Sfânt va pogorî peste tine şi puterea Celui preaînalt te va umbri; pentru aceea şi sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema.
36 Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fecior la bătrâneţe, şi luna aceasta este luna a şasea, pentru ea, cea zisă stearpă.
37 Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.
38 Zis-a atunci Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul plecat-a de la ea.
39 Şi în acele zile sculându-se Maria s’a dus în grabă în ţinutul muntos, într’un oraş al seminţiei lui Iuda.
40 Şi a intrat în casa lui Zaharia şi s’a închinat Elisabetei.
41 Iar când a auzit Elisabeta urarea Mariei, pruncul a săltat în sânul ei şi Elisabeta s’a umplut de Duhul Sfânt,
42 Şi cu glas puternic a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43 Şi de unde mie aceasta ca să vie la mine Maica Domnului meu?
44 Că iată, cum ajunse la urechile mele glasul urării tale, pruncul a săltat de bucurie, în sânul meu.
45 Şi fericită este care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul.
46 Atunci grăi Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul,
47 Şi s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48 Căci a căutat spre smerenia roabei sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49 Că mi-a făcut mie mărire cel puternic şi sfânt este numele lui.
50 Şi mila lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de el.
51 Făcut-a lucruri tari cu braţul lui; risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
52 Răsturnat-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi.
53 Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi a scos afară, deşerţi, pe cei bogaţi.
54 A sprijinit pe Israil, robul Bău, şi şi-a adus aminte de îndurările sale,
55 Faţă de Avraam şi de seminţia lui, în veacul veacului, după cum a vorbit către părinţii noştri.
56 Şi a rămas Măria cu Elisabeta ca la trei luni; apoi s’a înapoiat – la casa ei.
57 Iar Elisabetei împlinindu-i-se vremea ca să nască, a născut un fecior.
58 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila lui faţă de ea şi se bucurau împreună cu Elisabeta.
59 Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi voiau să-i zică Zaharia, după numele tatălui său.
60 Atunci mama pruncului luând cuvântul a zis: Nicidecum! Ci se va chema Ioan.
61 Dar zis-au către ea: Nimeni din rudeniile tale nu se numeşte aşa.
62 Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea să-i fie numele.
63 Atunci el cerând o tăbliţă scrise astfel: Ioan este numele lui. Şi toţi se mirară.
64 Dar în aceeaşi clipă, gura lui se deschise şi limba lui se deslegă şi începu să vorbească, binecuvântând pe Dumnezeu.
65 Şi frica îi cuprinse pe toţi care locuiau în jurul lor; iar în tot ţinutul muntos al Iudeii aceste întâmplări treceau din gură în gură.
66 Şi toţi câţi le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci într’adevăr mâna Domnului era cu el.
67 Iar Zaharia, tatăl lui, plin fiind de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:
68 Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului său,
69 Şi ne-a ridicat corn de mântuire, în casa lui David, robul său.
70 Precum a grăit prin gura sfinţilor săi proroci din vechime,
71 Ca să ne mântuiască de duşmanii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi,
72 Şi să-şi facă milă cu părinţii noştri, aducându-şi aminte de legământul său cel sfânt:
73 De jurământul pe care l-a jurat către Avraam, părintele nostru, să ne dăruiască nouă.
74 Ca, izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să slujim fără frică,
75 Înaintea feţei sale, întru sfinţenie şi întru dreptate, în toate zilele vieţii noastre.
76 Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile lui,
77 Să dai poporului său cunoştinţa mântuirii, întru iertarea păcatelor,
78 Din îndurările şi din milostivirea Dumnezeului nostru, întru care ne-a cercetat pe noi, de sus, soarele ce răsare,
79 Luminând pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi îndreptând picioarele noastre pe calea păcii.
80 Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israil.