12
În vremea aceea, adunându-se zecimi de mii de oameni, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să vorbească mai întâi către ucenicii săi: Feriţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.
Că nimic nu este acoperit care să nu se descopere şi nimic ascuns care să nu vină la ştiinţa tuturor.
Drept aceea, câte aţi spus la întuneric se vor auzi la lumină şi ceea ce aţi grăit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperişuri.
Ci vă spun vouă, prietenilor mei, nu vă temeţi de cei ce omoară trupul şi după aceasta n’au ce să mai facă.
Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în Gheena; da, vă zic, temeţi-vă de acesta.
Nu se vând oare cinci vrăbii la doi bani? Şi nici una dintre ele nu este uitată, înaintea lui Dumnezeu.
Ci şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.
Zic vouă: oricine va mărturisi pentru mine, înaintea oamenilor, şi Fiul omului va mărturisi pentru el, înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
Iar cel ce se va lepăda de mine în faţa oamenilor, lepădat va fi în faţa îngerilor lui Dumnezeu.
10 Oricine va spune vre-un cuvânt împotriva Fiului omului i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta.
11 Iar când vă vor duce la sinagogi şi la dregători şi la stăpânitori, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi răspunde, sau ce veţi cuvânta.
12 Pentru că Sfântul Duh vă va învăţa, chiar în ceasul acela, ce trebue să spuneţi.
13 Atunci, cineva din mulţime a grăit către Iisus: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
14 Ci el răspuns-a lui: Omule, cine m’a pus pe mine judecător sau împărţitor peste voi?
15 Apoi a zis către ei: Luaţi aminte şi vă păziţi de orice poftă de avere, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul ce-l are din avuţiile sale.
16 Şi le-a spus lor această pildă: Unui om bogat i-a rodit moşia cu belşug.
17 Ci el cugeta în sine şi zicea: Ce voi face, că n’am unde să adun roadele mele?
18 Dar şi-a zis: Aceasta voi face: Dărâma-voi jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi bunătăţile mele;
19 Şi voi spune sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi, puse spre mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
20 Dumnezeu însă i-a rostit: Nebune, întru această noapte, cere-vor de la tine sufletul tău! Şi cele ce ai pregătit ale cui vor mai fi?
21 Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi, iar pentru Dumnezeu nu se înavuţeşte.
22 Apoi a vorbit către ucenicii săi: Drept aceea zic vouă, nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca.
23 Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea.
24 Uitaţi-vă la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n’au celar, nici grânar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
25 Şi cine dintre voi oricât şi-ar pune mintea, poate să adaoge la statul lui un cot.
26 Deci, dacă nu puteţi să faceţi nici ce este prea puţin, de celelalte de ce vă îngrijiţi?
27 Priviţi la crini cum cresc: nici nu torc, nici nu ţes. Totuşi zic vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu se înveşmânta ca unul dintre ei.
28 Şi atunci, dacă iarba, care este azi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai vârtos pe voi, puţin credincioşilor!
29 Şi voi, deci, nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu fiţi cu grija în inimă.
30 Căci după toate acestea se străduiesc păgânii acestei lumi. Ci Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele.
31 Aşa dar căutaţi împărăţia lui şi toate acestea se vor adăoga vouă.
32 Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru bine a voit să vă dea vouă împărăţia.
33 Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesleită în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu strică;
34 Fiindcă unde este comoara voastră, acolo fi-va şi inima voastră.
35 Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.
36 Fiţi asemenea acelor oameni care aşteaptă pe domnul lor, când se va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă.
37 Fericiţi acei servitori, pe care, la venirea lui, stăpânul îi va afla veghind. Adevăr grăiesc vouă că se va încinge şi-i va pune la masă şi venind lângă ei îi va sluji.
38 Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt acei servitori de-i va găsi aşa.
39 Aceea cunoaşteţi prea bine că, de ar şti stăpânul casei la ce oră vine hoţul, ar veghia şi n’ar lăsa să i se spargă casa.
40 Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul omului vine.
41 Atunci Petru l-a întrebat: Doamne, către noi zici pilda aceasta, sau către toţi?
42 Răspuns-a Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept, pe care stăpânul îl va pune peste slugărimea sa, ca să le dea tainul, la timpul cuvenit?
43 Fericit este robul acela pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!
44 Adevărat vă spun că îl va pune iconom peste toată avuţia sa.
45 Dacă însă acel rob va zice întru sine: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe robi şi pe roabe, să mănânce să bea şi să se îmbete,
46 Veni-va domnul acelui rob în ziua când el nu se aşteaptă şi în ceasul oând el nu ştie şi-i va tăia capul, iar partea lui va pune-o cu cei necredincioşi.
47 Acel rob care a ştiut voia stăpânului şi nu s’a pregătit, nici n’a făcut după voinţa lui, va fi cumplit bătut.
48 Dar cel ce n’a ştiut şi a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătut mai puţin. Căci mult i se va cere oricui i s’a dat mult şi de la cine au încredinţat întru belşug vor cere cu prisos.
49 Foc venit-am ca să zvârlu pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins!
50 Dar am un botez, ca să fiu botezat, şi câtă nerăbdare ara până ce se va îndeplini!
51 Socotiţi că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.
52 Căci de acum înainte cinci dezbinaţi vor fi într’o casă: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53 Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva norei sale şi nora împotriva soacrei.
54 A vorbit apoi şi către gloate: Când vedeţi un nor, ridicându-se dinspre apus, numaidecât spuneţi că vine ploaie mare şi aşa este.
55 Iar când vedeţi că suflă vântul cel dela miază-zi, atunci ziceţi: va fi zăpuşală, şi aşa este.
56 Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o tâlcuiţi, dar ceasul acesta cum de nu-l înţelegeţi?
57 De ce dar, de la voi înşivă, nu judecaţi ce este drept?
58 Ci când mergi cu pârîşul tău la dregător, nevoieşte-te pe cale să te izbăveşti de el, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea în mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă.
59 Zic ţie: nu vei ieşi de acolo până ce nu vei plăti şi paraua cea mai de pe urmă.