1 Zis-a, apoi, şi către ucenicii săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta fu pârit la el că i-ar fi risipind avuţiile.
2 Deci l-a chemat şi i-a zis: Ce este aceasta, ce aud despre tine? Dă-mi socoteala dregătoriei tale, căci nu mai poţi să fii iconom.
3 Atunci iconomul a zis întru sine: Ce voi face, că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, n’am putere; să cerşesc, mi-e ruşine.
4 Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie.
5 Şi chemând la sine unul câte unul pe datornicii stăpânului său, a întrebat pe cel dintâi: Cât eşti dator domnului meu?
6 Răspuns-a el: O sută de vedre de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ţi zapisul, şezi jos şi scrie de grabă cincizeci.
7 După aceea, a întrebat pe altul: Dar tu, cât eşti dator? El i-a spus: O sută de baniţe de grâu. Zis-a lui iconomul: ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.
8 Iar stăpânul a lăudat pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat cuminte. Pentru că fiii acestei lumi sunt faţă de însuşi neamul lor mai înţelepţi decât fiii luminii.
9 Deci, vă zic, agonisiţi-vă prieteni, cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, ca atunci când se vor isprăvi, să vă primească pe voi în corturile cele veşnice.
10 Cel ce este credincios întru puţin, şi întru mult e credincios, şi cel ce e nedrept întru puţin, şi întru mult este nedrept.
11 Deci dar, dacă n’aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa pe cele adevărate?
12 Şi dacă în cele streine nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru?
13 Nici o slugă nu poate să slujească la doi domni. Fiindcă sau pe unul va uri şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţinea şi de celălalt nu-i va păsa. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.
14 Toate acestea le ascultau şi Fariseii care erau iubitori de argint şi-l luau în bătaie de joc.
15 Atunci el le-a grăit: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt în frunte, urîciune este înaintea lui Dumnezeu.
16 Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci împărăţia lui Dumnezeu se binevesteşte şi fiecare dă năvală în ea.
17 Iar mai lesne e să treacă cerul şi pământul decât să cadă din lege un cornişor de slovă.
18 Oricine lasă pe femeia sa şi se însoară cu alta precurveşte, şi cel ce se însoară cu cea lăsată de bărbat precurveşte şi el.
19 Era odată un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi în în de mare preţ şi petrecea în fiecare zi, înconjurat de slavă.
20 Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea la porţile lui, plin de bube.
21 Şi ar fi poftit să se sature din ce cădea de la masa bogatului. Ci câinii venind lingeau bubele lui.
22 Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au înmormântat.
23 Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.
24 Atunci strigat-a el şi a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr, să-şi întingă în apă vârful degetului şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuesc în această văpaie.
25 Dar Avraam a grăit: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta şi Lazăr, aşijderea, pe cele rele; ci acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinueşti.
26 Şi peste toate acestea, între noi şi voi stă prăpastie adâncă, încremenită, astfel că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, ori de acolo la noi, să nu poată să treacă.
27 Ci el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi acasă la tatăl meu,
28 Fiindcă am cinci fraţi, să le spună lor cum este, ca să nu vie şi ei la acest loc de chin.
29 Avraam a răspuns: Au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei.
30 Dar el zise: Nu aşa, părinte Avraame, ci dacă cineva dintre morţi se va duce la ei se vor pocăi.
31 Atunci a rostit Avraam: Dacă de Moise şi de profeţi nu ascultă, nu se vor îndupleca nici când va învia vre-unul dintre morţi.