18
Le-a spus, apoi, o pildă cum că se cuvine să se roage pururea şi să nu se lenevească.
Şi a zis: într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
Era însă în cetatea aceea şi o văduvă care venea la el şi-i zicea: fă-mi dreptate, faţă de protivnicul meu.
Şi o bucată de vreme n’a voit; dar pe urmă a zis întru sine: deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu mă obosească până la urmă cu venirile ei.
Deci rostit-a Domnul: Auziţi ce grăieşte judecătorul cel drept.
Dar Dumnezeu oare nu va face dreptate aleşilor săi, care strigă către el ziua şi noaptea şi pentru care rabdă îndelung?
Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul omului, când va veni, afla-va oare credinţă pe pământ?
Către unii care aveau despre sine încredinţarea că sunt drepţi şi priveau de sus pe ceilalţi a rostit parabola aceasta:
10 Doi oameni s’au dus în templu ca să se roage, unul Fariseu şi celălalt vameş.
11 Fariseul stătea drept şi astfel se ruga: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpitori, nedrepţi, necredincioşi în căsătorie, sau ca vameşul acesta.
12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zecimală din toate câte agonisesc.
13 Iară vameşul, de departe, de unde sta, nu voia nici măcar ochii să-i ridice către cer, ci-şi bătea pieptul şi zicea: Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosului.
14 Zic vouă că acesta s’a pogorît mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
15 Şi aduceau la el şi pruncii, ca să se atingă de ei. Ci văzând aceasta, ucenicii îl dojeneau.
16 Iisus însă i-a chemat la sine şi a zis: Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca aceştia.
17 Adevăr grăiesc vouă: cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un prunc, nu va intra în ea.
18 După aceea un dregător l-a întrebat această întrebare: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa cea de veci?
19 Atunci Iisus i-a zis: Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu.
20 Ştii prea bine poruncile: să nu precurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
21 El însă răspunse: Toate acestea le-am păzit din tinereţele mele.
22 Auzind Iisus i-a spus: Îţi mai lipseşte un lucru: Vinde toate câte ai şi împarte la săraci şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino de mă urmează.
23 Ci el, dacă a auzit acestea, s’a întristat, că era bogat foarte.
24 Văzând astfel Iisus a grăit: Cât de greu intra-vor cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!
25 Că mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
26 Zis-au cei ce ascultau: Atunci, cine poate să se mântuiască?
27 Răspuns-a el: Cele ce la oameni sunt cu neputinţă, cu putinţă sunt la Dumnezeu.
28 Atunci Petru a grăit: Iată noi, lăsând toate ale noastre, am venit după tine.
29 Ci el rostit-a către ei: Adevăr grăiesc vouă: nu este nici unul care a lăsat casă ori femeie, ori fraţi, ori părinţi, ori copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
30 Şi care să nu ia înmulţit în vremea de acum, iar în veacul ce va să vie viaţă veşnică.
31 Apoi a luat la sine pe cei doisprezece şi le-a zis: Iată, ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele se s’au scris de proroci, despre Fiul omului.
32 Căci va fi dat în mâna păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi înfruntat ruşinos şi va fi scuipat.
33 Şi după ce îl vor biciui, îl vor ucide; dar a treia zi va învia.
34 Ei însă n’au înţeles nimic din acestea, căci vorba aceasta era ascunsă pentru ei şi nu-şi dădeau seama de cele spuse.
35 Iar când s’a apropiat Iisus de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului şi cerşea.
36 Şi auzind el mulţimea în mers, a întrebat ce e asta.
37 Şi i-au spus: Trece Iisus din Nazaret.
38 Atunci el a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine!
39 Dar cei ce mergeau înainte îl certau ca să tacă, el însă cu atât mai vârtos striga: Fiule al lui David, fie-ţi milă de mine!
40 Ci Iisus s’a oprit şi a poruncit să-l aducă la el şi când a fost aproape l-a întrebat:
41 Ce vrei să-ţi fac? Iar el a spus: Doamne, să-mi capăt vederile!
42 Atunci Iisus i-a zis: Deschide ochii. Credinţa ta te-a mântuit.
43 Şi în aceeaşi clipă deschise ochii şi mergea după Iisus, mărind pe Dumnezeu. Iar poporul tot, care văzuse, dădea laudă lui Dumnezeu.