1 Dar într’o zi, pe când Iisus învăţa în templu pe popor, vestindu-i vestea cea bună, se înfăţişară preoţii şi Cărturarii, împreună cu bătrânii,
2 Şi luând cuvântul îi vorbiră: Spune nouă cu ce puteri faci acestea, sau cine este acela care ţi-a dat puterea aceasta?
3 Ci el răspunzând le-a zis: Vă voi întreba pe voi şi eu o vorbă, ci spuneţi-mi:
4 Botezul lui Ioan din cer a fost ori de la oameni?
5 Atunci ei chibzuiră întru sine, zicând: De vom zice: din cer, ne va spune: Pentru ce n’aţi crezut în el?
6 De vom zice: de la oameni, întreg norodul ne va omorî cu pietre, fiindcă este încredinţat că Ioan a fost profet.
7 Deci răspuns-au că nu ştiu de unde a fost.
8 Atunci Iisus le-a zis: Nici eu nu vă spun vouă cu ce putere lucrez acestea.
9 A început apoi, către norod, să spună această pildă: Un om a sădit vie şi a dat-o cu învoială unor lucrători, şi a plecat, pe multă vreme, în altă ţară.
10 La timpul roadelor a trimis la lucrători un rob, ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, după ce l-au bătut, l-au trimis fără nimic
11 Şi a prins a trimite al doilea rob, dar ei bătându-l şi pe acela şi făcându-l de ocară l-au trimis fără nimic.
12 Şi a trimis pe al treilea; ei însă, după ce l-au rănit şi pe acesta, l-au aruncat afară.
13 Atunci a zis stăpânitorul viei: Ce să fac? Trimite-voi pe fiul meu cel iubit; poate că pe el văzându-l se vor ruşina.
14 Însă lucrătorii, când l-au văzut, au vorbit între ei şi au zis: Acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorîm, ca moştenirea să fie a noastră.
15 Şi scoţându-l afară din vie, l-au omorît. Ce va face dar acestora stăpânul viei?
16 Veni-va şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via va da-o altora. Dar ei când au auzit, au răspuns: Ferească Dumnezeu!
17 Ci Iisus privindu-i în faţă le-a zis: Atunci ce însemnează scriptura aceasta: Piatra pe care n’au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie vârful unghiului?
18 Oricine va cădea pe această piatră se va sfărâma, iar pe cine piatra va cădea îl va face puzderii.
19 Iar cărturarii şi mai marii preoţilor căutară să pună mâna pe el, în ceasul acela, dar se temură de norod. Căci ei au înţeles că Iisus spusese pilda aceasta împotriva lor.
20 Atunci ei s’au pus la pândă şi i-au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-l prindă în cuvinte şi să-l dea în mâna stăpânirii şi în puterea procuratorului.
21 Aceştia l-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu faci nici un hatâr, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu:
22 Cuvine-se ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu?
23 Dar Iisus pătrunzând vicleşugul lor le-a răspuns: De ce mă ispitiţi?
24 Arătaţi-mi un dinar. A cui icoană poartă şi a cui scriptură? Ei au zis: Ale Cezarului.
25 Atunci el a rostit către ei: Aşa dar, daţi ocle ce sunt ale Cezarului Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu.
26 Şi n’au putut din vorba lui să-i scoată vină înaintea poporului, şi mirându-se de răspunsul lui au tăcut.
27 Atunci au venit la el unii dintre Saducheii care tăgăduiesc că este înviere şi l-au întrebat,
28 Cu aceste vorbe: IÎnvăţătorule, Moise ne-a lăsat scris: Dacă cineva are un frate însurat şi acesta va muri fără de copii, atunci fratele să ia pe femeia văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său.
29 Acum, erau şapte fraţi. Şi cel dintâi luându-şi femeie a murit fără de copii.
30 A luat-o atunci al doilea şi a murit şi el fără copii.
31 A luat-o şi al treilea; şi tot aşa câte şapte, care n’au lăsat copii şi au murit.
32 La urmă a murit şi femeia.
33 Deci femeia, la înviere, a cărui dintre ei va fi femeie? Căci câte şapte au ţinut-o de nevastă.
34 Atunci răspuns-a lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită.
35 Dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită.
36 Şi nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii, şi sunt fiii lui Dumnezeu, de vreme ce sunt fiii învierii.
37 Dar cum că morţii înviază chiar Moise a arătat-o, acolo unde vorbeşte despre rug, când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.
38 Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi sunt vii în el.
39 Iar unu dintre cărturari răspunzând au zis: Învăţătorule, bine ai vorbit.
40 Şi nu mai cutezau să-l mai întrebe nimic.
41 Atunci a zis către el: Cum spun cărturarii că Christos este fiul lui David?
42 Când însuşi David zice în cartea psalmilor: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a-dreapta mea,
43 Până ce voi pune pe vrăjmaşii tăi scaun al picioarelor tale.
44 David, astfel, îl numeşte pe el domn; deci cum este fiul său?
45 Apoi, în auzul întregului norod a zis către ucenici:
46 Păziţi-vă de cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi şi le place să li se închine lumea în târguri şi să stea în băncile dintâi în sinagoge şi să stea în capul mesei la ospeţe.
47 Ei care mănâncă de istov casele văduvelor şi de ochii lumii se roagă îndelung, ei, aceştia, prisoselnică osândă vor lua.