1 Iar acum se apropia praznicul Azimilor, care se chiamă Paşti.
2 Şi mai marii preoţilor şi cărturarii căutau cum să-l răpue; dar le era teamă de norod.
3 Ci Satana intră în Iuda, numit Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece.
4 Şi ducându-se Iuda, vorbi cu mai marii preoţilor şi cu căpitanii, cum să-l dea în mâna lor.
5 Aceştia s’au bucurat şi s’au legat cu el ca să-i dea bani.
6 Iar el s’a învoit şi căuta prilej să-l dea lor pe Iisus prins, fără să ştie gloata.
7 A sosit deci ziua Azimilor, când se cădea să se jertfească mielul de Paşti.
8 Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Duceţi-vă şi gătiţi-ne nouă Paştele, ca să mâncăm.
9 Iar ei l-au întrebat: Unde voieşti să-ţi gătim?
10 Ci el le-a răspuns: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el, până la casa unde intră.
11 Şi stăpânului acelei case îi veţi spune: învăţătorul îţi grăieşte: Unde este odaia de oaspeţi unde să mănânc Paştele cu ucenicii mei?
12 Şi acela vă va arăta un foişor mare aşternut; acolo să gătiţi.
13 Iar ei, ducându-se, au aflat precum le zisese şi au gătit Paştele.
14 Şi când a sosit ceasul, s’a aşezat la masă şi apostolii împreună cu el.
15 Şi a grăit către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte, mai înainte de patima mea.
16 Că zic vouă că de acum nu voi mai mânca dintru acesta, până când nu se va împlini întru împărăţia lui Dumnezeu.
17 Şi luând paharul, mulţumind a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi.
18 Că zic vouă că nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu.
19 Şi luând pâine, mulţumind a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea mea.
20 Aşijderea şi paharul, după cină, zicând: Acest pahar este legea nouă, întru sângele meu, care se varsă pentru voi.
21 Totuşi, iată, mâna celui ce mă vinde este cu mine la masă.
22 Ci Fiul omului merge precum a fost hotărît, dar vai acelui om, prin care e vândut!
23 Iar ei au început să se întrebe, unul cu altul, cine dintre ei să fie acela care avea să săvârşească această faptă.
24 Apoi s’a iscat între ei şi o pricire: cine dintre ei se pare că e mai mare?
25 Atunci el le-a zis: împăraţii păgânilor îi stăpânesc pe aceştia şi cei ce au putere asupra lor se numesc făcătorii lor de bine.
26 Dar voi să nu fiţi astfel: ci care este mai mare între voi să fie ca mai mic, şi care este căpetenie să fie ca unul ce slujeşte.
27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare nu cel ce stă la masă? Iar eu în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.
28 Căci voi sunteţi acei care aţi stăruit cu mine în ispitele mele.
29 Şi eu vă dau vouă la mână împărăţia, precum mi-a dat-o mie Tatăl meu,
30 Ca să mâncaţi şi să beţi, la masa mea, întru împărăţia mea şi să şedeţi în jeţuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israil.
31 Apoi Domnul a zis: Simone, Simone, iată Satana v’a cerut pe voi ca să vă cearnă ca pe grâu.
32 Iară eu m’am rugat pentru tine să nu scadă credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.
33 Dar Petru i-a răspuns: Doamne, gata sunt să merg cu tine şi la temniţă şi la moarte.
34 Grăit-a Iisus lui: Zic ţie, Petre, că astăzi nu va cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de mine, de trei ori, cum că nu mă cunoşti.
35 După aceea, i-a întrebat: Când v’am trimis pe voi fără de pungă, fără de traistă şi fără de încălţăminte, dus-aţi lipsă de ceva? Iar ei au răspuns: De nimic.
36 Atunci el le-a zis: Acum însă, cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are Babie, Bă-şi vândă veşmântul şi să-şi cumpere sabie.
37 Căci vă spun că trebue să se împlinească întru mine scriptura care zice: Şi cu cei fărădelege s’a socotit. Pentru că ce este despre mine ajunge acum la capăt.
38 Ei au zis atunci: Doamne, iată aici două săbii. El le-a răspuns: E destul.
39 După ce-a ieşit de la cină, s’a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor. Iar ucenicii l-au urmat.
40 Şi când a sosit în acest loc, le-a spus: Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită.
41 Iar el s’a depărtat de ei, ca la o aruncătură de piatră şi îngenunchind se ruga,
42 Zicând: Părinte, de voieşti, înlătură de la mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci voia ta împlinească-se.
43 Iar un înger din cer s’a arătat lui şi-l întărea.
44 Şi fiind în zbuciumul durerii, cu mai mare stăruinţă se ruga. Iar sudoarea lui, ca picături mari de sânge, picura pe pământ.
45 Şi ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii lui şi i-a aflat adormiţi de mâhnire.
46 Şi le-a grăit: Ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită.
47 Nu isprăvise bine vorba şi iată o mulţime de oameni şi cel ce se numeşte Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi el s’a apropiat de Iisus, ca să-l sărute.
48 Atunci Iisus i-a zis: Iuda, prin sărutare vinzi pe Fiul omului!
49 Iar cei din preajma lui, văzând ce era să fie, l-au întrebat: Doamne, să tragem cu sabia?
50 Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Ci Iisus răspunzând a grăit: Lăsaţi, până aici! Şi atingându-se de urechea lui l-a vindecat.
52 Iar către mai marii preoţilor, către căpitanii templului şi către bătrânii care veniseră asupra lui, Iisus rostit-a: Ca la un tâlhar ieşit-aţi cu săbii şi cu lănci.
53 Zilnic am fost cu voi în templu şi n’aţi întins mâinile asupra mea. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.
54 Şi punând mâna pe el, l-au dus şi l-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru se ţinea după el de departe.
55 Şi au aprins foc în mijlocul curţii şi au şezut la foc şi a şezut şi Petru între ei.
56 Văzându-l o servitoare, cum sta în lumina focului, s’a uitat bine la el şi a zis: Şi acesta era cu el.
57 Ci Petru s’a lepădat de Iisus, zicând: Femeie, nu-l cunosc.
58 Dar peste puţin l-a văzut altul şi i-a spus: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a răspuns: Omule, nu sunt.
59 Iar când a trecut ca un ceas, un altul adeverind cu putere a rostit: Cu adevărat şi acesta era cu el, că e doar galileian.
60 Atunci Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi numaidecât, când nu sfâişise bine vorba, cocoşul a cântat.
61 Ci Domnul s’a întors şi s’a uitat la Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese, că mai nainte ca să cânte azi cocoşul, tu te vei lepăda de mine de trei ori.
62 Şi a purces afară Petru şi cu amar a plâns.
63 Iar oamenii care îl păzeau pe Iisus îl batjocoreau şi-l băteau.
64 Şi acoperindu-i faţa, îl întrebau zicând: Proroceşte cine este cel ce te-a lovit,
65 Şi hulind aşa, alte multe spuneau lui împotrivă.
66 Când s’a făcut ziuă, adunatu-s’au bătrânii poporului, mai marii preoţilor şi cărturarii şi l-au dus pe el în sinedriul lor. Şi i-au zis: Spune-ne de eşti tu Mesia.
67 Atunci el le-a grăit: Dacă v’o spun, nu veţi crede-o;
68 Iar dacă vă întreb, nu-mi veţi răspunde.
69 De acum însă, Fiul omului va şedea de-a-dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Zis-au ei cu toţii: Eşti tu, aşa dar, fiul lui Dumnezeu? Iisus a rostit către ei: Voi singuri ziceţi că eu sunt.
71 Atunci ei au vorbit: Ce ne mai trebueşte mărturie, când noi înşine am auzit din gura lui?