1 Iar în cea dintâi zi a săptămânii, foarte de dimineaţă, au venit la mormânt, aducând mirezmele ce pregătiseră.
2 Şi au aflat piatra răsturnată de la uşa mormântului.
3 Şi intrând înlăuntru nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4 Dar pe când ele erau în mare nedumerire despre aceasta, iată că doi bărbaţi au stat în faţa lor, în veşminte strălucitoare.
5 Atunci ele de spaimă şi-au plecat feţele la pământ; ei însă au rostit către ele: Pentru ce căutaţi pe cel viu între cei morţi?
6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v’a vorbit, de pe când era în Galileia,
7 Zicând că Fiul omului trebue să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
8 Ci ele şi-au adus aminte de cuvintele lui
9 Şi întorcându-se de la mormânt au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10 Iar ele erau: Maria Magdalina şi Ioana şi Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele, care au spus acestea către apostoli.
11 Dar vorbele acestea arătau în faţa lor ca un basm şi n’au dat femeilor nici o crezare.
12 Totuşi Petru s’a sculat şi a alergat la mormânt, şi aplecându-se înainte a văzut giulgiurile singure, zăcând. Şi s’a dus acasă, mirându-se de această întâmplare.
13 Iată, apoi, că doi dintr’înşii mergeau întru aceeaşi zi la un sat, depărtat de Ierusalim cale de o jumătate de poştă, al cărui nume este Emaus.
14 Şi ei vorbeau între ei despre toate aceste fapte petrecute.
15 Şi pe când vorbeau şi căutau lămuriri, s’a apropiat de ei Iisus însuşi şi a mers cu ei în cale.
16 Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-l cunoască.
17 Atunci el i-a întrebat: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul, în drumul vostru? Dar ei stăteau cu feţele întristate.
18 Răspunzând unul cu numele Cleopa, a grăit către el: Tu singur eşti venit de aiurea în Ierusalim şi n’ai aflat de faptele întâmplate în el, întru aceste zile?
19 El le-a zis: Ce fel de fapte? Atunci ei i-au răspuns: Cu Iisus Nazarineanul, care era proroc puternic în faptă şi în cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a tot norodul.
20 Iar arhiereu şi boierii noştri l-au dat la osânda morţii şi l-au răstignit.
21 Ci noi nădăjduiam că el este cel ce va să izbăvească pe Israil; şi cu toate acestea astăzi merge pe a treia zi de când s’au petrecut acestea.
22 Ba ne-au mai pus în uimire si nişte femei de ale noastre, care au fost de cu noapte la mormânt,
23 Şi n’au mai găsit trupul lui şi au venit zicând că au văzut arătare de îngeri care le-au spus că este viu.
24 Iar câţiva dintre noi s’au dus la mormânt şi-au aflat aşa cum au povestit femeile, dar pe el nu l-au văzut.
25 Atunci el vorbit-a către ei: o, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ce sunteţi, ca să credeţi toate câte au grăit prorocii!
26 Nu trebuia oare ca Christos să pătimească acestea şi să intre întru mărirea sa?
27 Şi începând de la Moise şi de la toţi profeţii le-a tâlcuit lor, din toate scripturile, locurile despre el.
28 Şi s’au apropiat de satul unde se duceau, iar el se făcea că merge mai departe.
29 Dar cei doi au stăruit de el, zicând: Rămâi cu noi, că ceasul e în deseară şi ziua se închină. Şi a intrat ca să mâe cu ei.
30 Şi când a stat împreună cu ei la masă, luând el pâinea a binecuvântat şi frângând le-a dat lor.
31 Atunci s’au deschis ochii lor şi au cunoscut că este el; ci el s’a făcut nevăzut de lângă ei.
32 Iar ei şi-au spus unul altuia: Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia scripturile?
33 Şi în acelaşi ceas sculându-se, au venit înapoi la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece, împreună cu cei ce se ţineau de ei,
34 Care ziceau că într’adevăr Domnul a înviat şi s’a arătat lui Simon.
35 Atunci au povestit cele petrecute în cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
36 Şi pe când ei vorbeau aceasta, Iisus însuşi stătu în mijlocul lor şi le zise: Pace vouă!
37 Ci ei, încremeniţi şi înfricoşaţi, gândeau că văd un duh.
38 Dar el le-a grăit: Ce sunteţi turburaţi şi pentru ce aceste gânduri se ridică în cugetele voastre?
39 Vedeţi mâinile mele şi picioarele mele, că eu însumi sunt; pipăiţi-mă şi vedeţi că un spirit nu are carne şi oase, cum mă vedeţi pe mine având.
40 Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele sale.
41 Iar ei tot necrezând de bucurie şi de mirare, el le-a spus: Aveţi aici ceva de mâncare?
42 Iar ei i-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.
43 Şi a luat şi a mâncat în faţa lor.
44 Apoi vorbit-a către ei: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebue să se împlinească toate cele scrise despre mine în legea lui Moise, în proroci şi în psalmi.
45 Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă scripturile.
46 Şi iarăşi le-a zis că aşa este scris şi aşa se cădea să pătimească Christos şi să învieze din morţi a treia zi.
47 Şi în numele său să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusahm.
48 Iar voi sunteţi martori acestora.
49 Şi iată eu trimit peste voi făgăduinţa Părintelui meu; voi însă şedeţi în Cetate până ce vă veţi îmbrăca, de sus, cu putere.
50 Apoi i-a adus afară până spre Betania, şi ridicându-şi mâinile i-a binecuvântat.
51 Şi pe când îi binecuvânta, s’a despărţit de ei şi s’a ridicat la cer.
52 Iar ei închinându-se lui s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53 Şi erau pururea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.