4
Iar Iisus, întorcându-se de la Iordan plin de Duhul Sfânt, a fost purtat de Duhul în pustie,
Timp de patruzeci de zile, şi acolo a fost ispitit de Diavolul. În acele zile nu a mâncat nimic, ci sfârşindu-se zilele, Iisus a flămânzit.
Atunci’îi zise Diavolul: Dacă eşti fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre să se facă pâine.
Dar Iisus îi răspunse: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu.
Diavolul îl sui, după aceea, pe un munte înalt şi arătându-i, într’o clipă, toate împărăţiile lumii,
Zise către Iisus: Ţie îţi voi da toată puterea aceasta şi strălucirea ei, căci mie îmi este dată şi o dau cui voiesc
Deci, dacă tu te vei închina înaintea mea, toată va fi a ta.
Ci răspunzând Iisus i-a zis: Scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai pe el unul să-l slujeşti.
Atunci Diavolul îl duse în Ierusalim şi aşezându-l pe aripa templului îi zise: Dacă eşti fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici jos;
10 Căci este scris că îngerilor săi va porunci, pentru tine, ca să te păzească;
11 Şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să te izbeşti cu piciorul de vre-o piatră.
12 Atunci Iisus răspunse Diavolului: S’a zis în lege să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.
13 Şi după ce sfârşi toată ispita, Diavolul se depărta de la el, până la o vreme.
14 Iar Iisus s’a înapoiat întru puterea Duhului în Galileia şi faima lui s’a răspândit în toată acea împrejurime.
15 Şi învăţa în sinagogele lor şi toţi îl lăudau.
16 Ci a venit în Nazaret, unde fusese crescut şi, după obiceiul lui, a intrat în ziua Sâmbetei în sinagogă şi s’a sculat să citească.
17 Şi i-au dat cartea profetului Isaia şi, desfăşurând el sulul, a găsit locul unde era scris:
18 Spiritul Domnului este asupra mea, pentru care m’a uns să binevestesc săracilor, m’a trimis să tămăduesc pe cei zdrobiţi cu inima,
19 Să propovăduesc celor luaţi robi dezrobirea şi celor orbi căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului.
20 Şi înfăşurând la loc sulul cărţii şi dându-l slujitorului a şezut jos, iar ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi asupra lui.
21 Şi a început să cuvânteze către ei că: Astăzi s’a împlinit scriptura aceasta, în urechile voastre.
22 Şi toţi îi dădeau bună mărturie şi se mirau de cuvintele darului care ieşeau din gura lui şi ziceau: Nu este oare acesta fiul lui Iosif?
23 Atunci el le-a zis: Cu adevărat, îmi veţi spune această pildă: Doftore, vindecă-te pe tine însuţi. Câte am auzit că ai făcut în Capernaum fă şi aici, în patria ta.
24 Apoi le-a zis: Amin grăiesc vouă că nici un profet nu este bine primit în patria sa.
25 În dreptate vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israil, când s’a încuiat cerul trei ani şi şase luni încât a fost foamete mare peste tot pământul.
26 Şi la nici una dintre ele n’a fost trimis Ilie, fără numai la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului.
27 Şi mulţi leproşi erau în Israil în zilele prorocului Eliseu, dar nici unul dintre ei nu s’a curăţit, fără numai Neeman Sirianul.
28 Ci toţi, în sinagogă, auzind acestea s’au umplut de mânie.
29 Şi sculându-se l-au scos afară din oraş şi l-au dus până la sprânceana muntelui, pe care era zidit oraşul lor, ca să-l arunce în prăpastie;
30 El însă, trecând prin mijlocul lor, s’a dus de acolo.
31 A venit apoi devale la Capernaum, oraş al Galileii, şi într’o zi de Sâmbătă îi învăţa.
32 Şi se minunau de învăţătura lui, căci cuvântul lui era plin de putere.
33 Dar în sinagogă era un om care avea duh de demon necurat şi a strigat cu glas mare:
34 Lasă! Ce avem noi cu tine, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.
35 Atunci Iisus l-a certat şi i-a zis: Amuţeşte şi ieşi afară din el. Iar demonul aruncându-l în mijlocul sinagogii a ieşit din el fără ca să-l vatăme.
36 Şi frică li s’a făcut tuturor şi spuneau unii către alţii şi ziceau: Ce vorbă e aceasta? Că porunceşte duhurilor necurate, cu stăpânire şi cu putere, şi ele se duc!
37 Şi a mers zvonul despre el în tot locul prin împrejurime.
38 După ce s’a sculat din sinagogă, a venit în casa lui Simon. Ci soacra lui Simon era prinsă de nişte friguri rele şi l-au rugat pentru ea.
39 Atunci Iisus, plecându-se deasupra ei, a certat frigurile şi frigurile au lăsat-o. Iar ea degrabă sculându-se, îi slujea pe ei.
40 După scăpătatul soarelui, toţi câţi aveau bolnavi, cu fel şi fel de boale, i-an adus la el; ci el, punându-şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoşi.
41 Din mulţi ieşeau şi demoni care strigau şi ziceau: Tu eşti fiul lui Dumnezeu. Dar el certându-i nu-i lăsa să vorbească, fiindcă ştiau că el este Christos.
42 Făcându-se ziuă, a ieşit şi s’a dus într’un loc pustiu. Dar mulţimile îl căutau şi au venit până la el şi ţineau ca să nu plece de la ei.
43 Ci Iisus le-a grăit: Se cade să bine vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta sunt trimis.
44 De aceea propovăduia în toate sinagogele Galileii.