1 După ce a încheiat toate aceste cuvinte ale sale, în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2 Acolo, servitorul unui sutaş era bolnav pe moarte, iar stăpânul lui îl iubea.
3 Auzind deci despre Iisus, a trimis la el pe bătrânii Iudeilor, rugându-l ca să vie şi să scape pe sluga lui.
4 Ci ei sosind la Iisus, l-au rugat cu dinadinsul, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta,
5 Căci iubeşte neamul nostru, şi sinagoga chiar el ne-a clădit-o.
6 Atunci Iisus a pornit cu ei. Şi fiind el acum nu departe de casa sutaşului, a trimis la el prieteni şi i-a zis: Doamne, nu te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.
7 De aceea, nici pe mine nu m’am socotit vrednic să viu la tine. Ci spune un cuvânt şi se va tămădui robul meu.
8 Că şi eu sunt om pus sub poruncă şi am la rândul meu ostaşi sub mine şi spun acestuia: du-te, şi se duce, şi altuia: vino, şi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face.
9 Iar Iisus auzind acestea s’a mirat de sutaş şi întorcându-se a zis mulţimii care venea după el: Vă spun că nici în Israil n’am aflat atâta credinţă.
10 Şi când cei trimişi au venit înapoi, acasă, l-au găsit sănătos pe servitor.
11 În ziua următoare, s’a dus într’un târg numit Nain şi cu el împreună mergeau mulţi ucenici de ai lui şi mult norod.
12 Iar când s’a apropiat de porţile târgului, iată scoteau un mort, singurul fecior al maicii sale, şi ea era văduvă, iar popor din târg era cu ea destul.
13 Şi văzând-o pe ea Domnul i s’a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plânge!
14 Atunci, apropiindu-se, s’a atins de raclă, iar cei ce o duceau au stat locului; iar el a rostit: Tânărule, ţie zic, scoală-te.
15 Iar cel ce fusese mort s’a sculat în sus şi a început să vorbească şi Iisus l-a dat mamei sale.
16 Şi frica i-a cuprins pe toţi şi preamăreau pe Dumnezeu zicând că: Proroc mare s’a ridicat între noi, şi că: Dumnezeu a cercetat norodul său.
17 Iar vorba aceasta despre el a mers în toată Iudeia şi în toată împrejurimea.
18 Ucenicii lui Ioan i-au adus lui în închisoare veste despre toate acestea.
19 Atunci el chemând la sine pe doi dintre ucenicii săi, i-a trimis către Domnul zicând: Eşti tu cel ce va să vie sau să aşteptăm pe altul?
20 Ajungând la Iisus, acei bărbaţi au zis: Ioan Botezătorul ne-a trimis la tine cu acest cuvânt: Eşti tu cel ce va să vie sau să aşteptăm pe altul?
21 Iar în acel ceas, Iisus vindeca pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele şi multor orbi le dăruia vederea.
22 Deci răspunzând Iisus le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce-aţi văzut şi ce-aţi auzit: Orbii văd, ologii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor h se binevesteşte.
23 Şi fericit este acela care nu se va sminti întru mine.
24 Iar după ce vestitorii lui Ioan plecară, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clătinându-se de vânt?
25 Nu! Ce-aţi ieşit, dar, să vedeţi? Oare om îmbrăcat în veşminte moi? Nu! Iată, cei ce petrec în haine scumpe şi’n desfătare sunt în casele împăraţilor.
26 Atunci ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare proroc? Da! vă spun, şi mai mult decât un proroc.
27 Acesta este cel despre care s’a scris: Iată trimit, înaintea feţei tale pe îngerul meu, care va găti calea ta, înaintea ta.
28 Căci vă spun: între cei născuţi din femei, nici unul nu este mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic din împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.
29 Şi tot norodul care l-a ascultat şi vameşii dreptate dat-au lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan.
30 Iar Fariseii şi învăţătorii legii, care nu s’au botezat de la el, au lepădat, pentru sufletul lor, sfatul lui Dumnezeu.
31 Cu cine voi asemăna pe oamenii acestui neam? Şi cu cine sunt ei asemenea?
32 Sunt asemenea copiilor care şed în târg şi strigă unii către alţii, zicând: V’am cântat din fluer şi n’aţi jucat; v’am cântat de jale şi n’aţi plâns.
33 Căci a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin şi spuneţi: Are demon!
34 A venit şi Fiul omului, mâncând şi bând şi spuneţi: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!
35 Dar înţelepciunea a fost găsită dreaptă de către toţi fiii ei.
36 Unul din Farisei l-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Şi a intrat în casa Fariseului şi a şezut la masă.
37 Şi, iată, o femeie, care era în oraş păcătoasă, prinzând de veste că şade la masă în casa Fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38 Şi ţinându-se dinapoi, lângă picioarele lui Iisus, şi plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele lui şi cu părul capului ei să le şteargă. Şi săruta picioarele lui şi le ungea cu mir.
39 Văzând aceasta, Fariseul care-l chemase a vorbit în gândul lui şi a zis: Acesta, de-ar fi proroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de el, că este păcătoasă.
40 Atunci Iisus luând cuvântul grăit-a către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune – rosteşte el.
41 Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42 Dar neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Spune-mi: care dintre ei îl va iubi mai mult?
43 Simon răspunzând a zis: Gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Răspuns-a lui Iisus: Drept ai judecat.
44 Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare nu mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
45 Sărutare nu mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n’a contenit să-mi sărute picioarele.
46 Cu untdelemn capul meu nu l-ai uns; ea însă, cu mir mi-a uns picioarele.
47 Drept aceea, îţi spun, iertate sunt ei păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui puţin se iartă, puţin iubeşte.
48 Şi a rostit către ea: Iertate îţi sunt păcatele.
49 Atunci comesenii începură să se întrebe în gândul lor: Cine este acesta care iartă şi păcatele?
50 Ci Iisus zis-a femeii: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.