3
Eu sunt omul care am simţit nenorocirea sub varga aprinderii lui.
El m’a mânat şi m’a băgat în inima întunericului, şi nu la lumină.
Da, împotriva mea el întoarce şi iar întoarce, în toată vremea, mâna sa.
Vestejit-a trupul meu şi pielea mea; sfărâmat-a oasele mele.
Zid a ridicat împotriva mea şi m’a înnecat cu fiere şi cu necaz.
Cufundatu-m’a în beznă, ca pe morţii cei din veac.
M’a împrejmuit cu zid, de n’am pe unde să ies; îngreuiat-a lanţurile mele;
Oricât aş striga şi aş răcni, el nu aude rugăciunea mea fierbinte.
El a împrejmuit cărările mele cu bolovani şi a întortochiat potecile mele.
10 Urs care mă pândeşte, aşa a ajuns el pentru mine, leu care stă gata să sară din ascunzătoare.
11 El m’a abătut din drum şi m’a sfâşiat, m’a năpustit;
12 El a încordat arcul şi m’a pus ţintă pentru săgeata lui.
13 Înfipt-a în rărunchii mei toate săgeţile pe care le-a avut în tolbă.
14 Ajuns-am de râs în faţa tuturor popoarelor, cântecul lor de râs de fiecare zi.
15 El m’a săturat de amărăciuni, adăpatu-m’a cu pelin;
16 Mi-a dat să sfărâm pietriş cu dinţii şi m’a tăvălit în cenuşă.
17 Tu ai răpit pacea sufletului meu, uitat-am fericirea,
18 Şi am zis: «S’a dus puterea vieţii mele şi nădejdea mea în Domnul!»
19 Adu-ţi aminte de obida mea şi de zbuciumul meu; nu mai ştiu decât de amărăciune şi de otravă!
20 Împovărat de amintiri, sufletul meu se încovoaie în mine.
21 Dar iată ce anume îmi amintesc şi încotro merge nădejdea mea:
22 Milele Domnului nu s’au sfârşit, milostivirile lui sunt nesecate.
23 În fiecare dimineaţă sunt altele, mare este purtarea ta de grijă!
24 Partea mea este Domnul, a zis sufletul meu, pentru aceasta voi nădăjdui într’însul.
25 Bun este Domnul pentru acei ce nădăjduesc în el, pentru omul care-l caută.
26 Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.
27 Bine este pentru om să poarte jugul din tinereţe-i;
28 Să stea laoparte în tăcere, dacă Domnul i l-a pus pe grumaji;
29 Să sărute pulberea cu buzele lui: poate mai este nădejde!
30 Să-i întindă obrazul spre lovire şi să se sature de ocară!
31 Căci Domnul nu aruncă pe om, de veci,
32 Ci el pedepseşte şi se milostiveşte după mulţimea milelor sale;
33 Şi nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor.
34 Când călcăm în picioare pe toţi robii ţării,
35 Când încovoiem dreptatea aproapelui înaintea feţei Celui Prea Înalt;
36 Când jăfuim de dreptul lui pe un om, oare Domnul nu vede toate acestea?
37 Cine a zis şi s’a făcut, fără ca Domnul să fi poruncit?
38 Nu iese oare din gura Celui Prea Înalt binele ca şi răul?
39 Dece să suspinăm toată viaţa şi să ne plângem păcatele?
40 Să cercetăm cărarea noastră şi să ne ispitim şi să ne întoarcem cu pocăinţă la Domnul!
41 Să ridicăm inimile şi mâinile noastre către Dumnezeu cel ce este în ceruri!
42 Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi tu nu ne-ai iertat.
43 Tu te-ai înveşmântat în mânie şi ne-ai urmărit; tu ai secerat fără cruţare.
44 Te-ai învăluit în nori, ca să nu treacă nici o rugăciune până la tine.
45 Tu ai făcut din mine măturătură şi gunoi, în mijlocul popoarelor.
46 Toţi duşmanii noştri au căscat gura împotriva noastră;
47 De spaimă şi de groapă am avut parte, de pustiire şi de nimicire.
48 Şiroaie de lacrămi lăcrămează ochiul meu, din pricina prăpădului fiicei Sionului.
49 Ochiul meu varsă lacrămi fără încetare, fiindcă n’are răgaz,
50 Până ce Domnul să se uite în jos şi să privească din ceruri.
51 Din pricina fiicelor cetăţii mele, tot ce vede ochiul meu mă sfâşie.
52 Ca pe o pasăre m’au vânat, fără cuvânt, vrăjmaşii mei,
53 Au prăbuşit în groapă viaţa mea, şi cu pietre au azvârlit în mine.
54 Ape năvăleau peste capul meu şi cugetam: «Sunt pierdut!»
55 Atunci chemat-am numele tău, Doamne, din adâncul prăpăstiei.
56 Tu ai auzit glasul meu: «Nu astupa urechea ta, la suspinul meu şi la strigătul meu!»
57 Tu mi-erai aproape în ziua când te-am strigat şi ai zis: «Nu te teme!»
58 O, Doamne, tu ai judecat pricina mea, tu ai mântuit viaţa mea!
59 Văzut-ai, Doamne, apăsarea mea, ajută-mi şi-mi fă dreptate!
60 Tu ai văzut toată setea lor de răzbunare, toate planurile lor împotriva mea!
61 Auzit-ai toate ocările lor, o, Doamne, toate chibzuirile lor împotriva mea!
62 Cuvintele protivnicilor mei şi gândul lor ascuns sunt deapururi împotriva mea!
63 Priveşte: ori de stau, ori de se scoală, eu sunt pricina râsului lor!
64 Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Orbeşte inima lor! Blestemul tău să cază peste ei!
66 Urmăreşte-i cu mânie şi stârpeşte-i de sub cerul tău, Doamne!