1 După acestea, a vorbit Domnul către Moise şi către Aaron şi le-a spus:
2 «Dacă la un om se va ivi pe pielea trupului o umflătură sau bubă sau pată albă, şi ea, pe pielea lui, începe să semene a bubă de lepră, atunci el să fie adus la Aaron, arhiereul, sau la altul din fiii săi, preoţi.
3 Şi preotul să vadă rana de pe pielea trupului celui atins, şi dacă părul de pe rană s’a albit şi rana la vedere este mai adâncă decât pielea trupului, atunci este bubă de lepră; iar preotul după cercetare să-l dea în vileag ca necurat.
4 Dacă însă pata cea albă de pe pielea trupului lui nu este la vedere mai adâncă decât stratul pielii, iar părul de pe ea nu s’a albit, atunci preotul să-l osebească pe cel cu rana şapte zile.
5 Şi cercetându-l preotul după şapte zile, dacă i se va părea că rana a stat pe loc şi nu s’a întins pe piele, preotul să-l osebească pe cel atins încă o dată şapte zile.
6 Şi iarăşi să-l vadă preotul după şapte zile şi dacă rana a pălit şi nu s’a întins pe piele, atunci preotul să-l declare pe om curat. A fost numai o pecingine şi cel ce a avut-o să-şi spele hainele şi va fi curat.
7 Iar dacă buba se va întinde pe piele, după ce el se arătase preotului şi-l declarase curat, să se arate a doua oară preotului.
8 Iar preotul să se uite bine şi văzând că pata s’a întins pe piele, atunci el să-l declare necurat, fiindcă este lepră.
9 Dacă se va ivi la un om boala leprei, atunci omul să fie adus la preot.
10 Iar preotul să-l cerceteze şi dacă umflătura de pe piele va fi albă şi părul de jur-împrejur se va fi albit, sau dacă umflătura a ajuns carne vie,
11 Atunci este lepră veche pe pielea trupului său, şi preotul să-l declare necurat şi să nu-l mai osebească, fiindcă necurat este.
12 Iar dacă lepra va înflori pe piele şi se va întinde pe toată pielea celui atins, de la cap până la picioare, ori încotro s’ar uita preotul,
13 Preotul să-l cerceteze şi dacă vede că lepra s’a întins pe tot trupul lui, atunci să-l declare curat, şi fiindcă s’a albit pe de-a’ntregul, este curat.
14 Dar în ziua când se va ivi pe el carne vie, este necurat.
15 Şi de îndată ce preotul va vedea această carne vie, să-l declare necurat, căci carnea vie este necurată; este lepră.
16 Ci dacă această carne vie se va schimba şi se va albi, cel atins să se ducă la preot.
17 Şi iarăşi uitându-se preotul şi văzând că buba a ajuns albă, preotul să-l declare curat pe cel atins, căci curat este.
18 Apoi, dacă pe pielea trupului cuiva se va ivi o bubă şi se va vindeca,
19 Şi pe locul unde a fost buba va ieşi o umflătură albă, ori o pată albă care bate în roşu, să se arate preotului.
20 Şi uitându-se preotul şi văzând că pata e mai adâncă decât grosimea pielii, iar părul de primprejur s’a albit, preotul să-l declare necurat, căci e bubă de lepră care a înflorit în locul acelei bube.
21 Iar dacă se va uita preotul şi părul n’a albit pe locul atins şi nu va fi nici o gropiţă în piele, ba încă pata a pălit, atunci preotul să-l osebească şapte zile.
22 Dacă însă rana se va întinde pe piele, preotul să-l declare necurat, căci este lepră.
23 Iar dacă pata va sta pe loc şi nu se va mai întinde, e semn că buba se usucă, iar preotul să-l declare pe om curat.
24 Sau dacă cineva va avea pe pielea sa o arsură de foc şi pe carnea vie va ieşi o pată albă roşioară sau numai albă,
25 Şi dacă preotul va vedea că părul de pe pată s’a albit şi după înfăţişarea ei e mai adâncă decât stratul pielii, atunci este lepră, care a înflorit în locul arsurii, şi preotul să-l declare pe om necurat; căci a izbucnit lepra.
26 Însă dacă preotul, după ce a cercetat pata, va vedea că n’are părul alb şi nici adâncitură în piele, ci dimpotrivă a pălit, atunci preotul să-l osebească pe timp de şapte zile.
27 Şi uitându-se preotul la el în ziua a şaptea şi dacă s’a întins pe piele, preotul să-l declare necurat, căci este buba leprei.
28 Totuşi, dacă pata cea albă a stat pe loc şi nu s’a întins pe piele, ba încă a şi pălit, atunci e vorba de băşică din arsură şi preotul sări declare pe om curat, fiindcă este cojirea acelei arsuri.
29 Când se va întâmpla ca un om sau o femeie să aibă o rană la cap sau la bărbie,
30 Atunci preotul să cerceteze rana şi dacă vede că este mai adâncă decât stratul pielii şi părul de pe ea este subţire gălbui, atunci preotul să-l declare necurat, fiindcă este bolnav de chelbe, adică lepra capului, sau lepra bărbii.
31 Dacă însă preotul cercetând pata de chelbe nu i se arată nici o scobitură în piele şi nici un fel de păr roşcat, atunci să-l osebească pe cel cu pata de chelbe, timp de şapte zile,
32 Iar în ziua a şaptea preotul să vadă din nou această pată şi dacă pata nu s’a întins şi pe ea nu este păr roşcat iar la vedere pata nu arată nici o adâncitură în piele,
33 Atunci el să se tundă, însă locul chelbos să nu-l tundă, iar preotul să osebească pe cel chelbos încă o dată pe timp de şapte zile.
34 Apoi preotul să cerceteze iarăşi pata de chelbe în ziua a şaptea şi, iată, dacă pata de chelbe nu s’a întins pe piele şi pe cât se vede, n’are nici o adâncitură în piele, atunci preotul să-l declare pe om curat şi el să-şi spele hainele şi curat va fi.
35 Iar dacă, după această arătare că e curat, pata se mai întinde pe piele,
36 Atunci preotul trebue s’o cerceteze şi iată, dacă pata de chelbe s’a întins pe piele, preotul să nu se mai uite la păr dacă este roşcat, căci omul este necurat.
37 Totuşi, dacă, după judecata lui, pata de chelbe stă pe loc şi a început să crească pe ea păr negru, atunoi chelbea a trecut, omul este curat şi preotul să-l declare curat.
38 Dacă un om sau o femeie va avea pe pielea trupului unele pete şi anume pete albe,
39 Atunci preotul să le cerceteze şi, dacă petele de pe pielea trupului lor vor fi pete albe şi închise, atunci este vorba de o spuzeală, care a înflorit pe piele; omul este curat.
40 Dacă unui bărbat i-a căzut părul din cap, el este pleşuv şi încolo e curat.
41 Şi dacă i-a căzut părul din partea dinainte a capului, el este pleşuv din faţă, iar încolo e curat.
42 Iar dacă pe pleşuvia lui cea de la ceafă sau pe pleşuvia lui cea din faţă se va ivi o bubă albă roşiatică, atunci este lepră, care înfloreşte pe pleşuvia capului său, fie de la ceafă, fie de din faţă.
43 Preotul să-l vadă şi dacă umflătura acelei bube, pe pleşuvia lui de dinapoi sau de dinainte, va arăta albă roşiatică, aşa cum arată lepra de pe pielea trupului,
44 El este lepros şi deci necurat; şi preotul să-l declare pe dată de necurat. Are lepră la cap.
45 Iar leprosul peste care a dat lepra să se poarte cu veşmintele sfâşiate şi cu părul nepieptănat şi acoperindu-se până la mustăţi să strige mereu: «Necurat! Necurat!»
46 Tot timpul cât va avea lepra pe el, el va fi necurat, căci necurat este; el să stea singuratic; sălaşul lui să fie afară din tabără.
47 Dacă lepra se va ivi la un veşmânt, fie veşmânt de lână, fie veşmânt de in,
48 Sau pe vre-o ţesătură sau pe vre-o împletitură de in, sau de lână, sau pe vre-o piele, sau pe orice lucru de piele,
49 Şi dacă pata va fi verzuie sau roşcată, pe veşmânt, sau pe piele, sau pe ţesătură sau pe împletitură, sau pe orice lucru de piele: este pată de lepră şi trebue arătată preotului.
50 Iar preotul, după ce va vedea pata, să pună de o parte veşmântul pe care s’a ivit pata, şapte zile,
51 Şi după şapte zile să vadă pata şi dacă pata s’a întins pe veşmânt, sau pe ţesătură, sau pe împletitură, sau pe piele, sau pe orice lucru de folos făcut din piele: pata este de lepră care roade; lucrul este necurat.
52 Preotul să ardă veşmântul sau ţesătura, sau împletitura de lână, ori de in, sau orice fel de odor de piele, pe care s’a ivit pata, fiindcă este vorba de lepră rozătoare şi lucrul să fie pus pe foc.
53 Dacă însă preotul, cercetând, va vedea că pata nu s’a întins pe veşmânt, sau pe ţesătură sau pe împletitură, sau pe acel lucru de piele, oricare ar fi el,
54 Atunci preotul să poruncească să se spele lucrul pe care s’a ivit pata şi să dea deoparte lucrul, încă şapte zile.
55 Şi preotul va cerceta lucrul după ce pata a fost spălată, şi, iată, dacă pata nu şi-a schimbat coloarea, chiar dacă nu s’a mai întins, lucrul este necurat şi trebue să-l arzi în foc, fiindcă are lepră, fie pe faţă, fie pe dos.
56 Iar dacă preotul cercetând va vedea că pata a pălit, după ce lucrul a fost spălat, atunci el să rupă partea pătată, fie din veşmânt, fie din piele, fie din ţesătură, fie din împletitură.
57 Dacă însă va ieşi din nou pe veşmânt sau pe ţesătură sau pe împletitură sau pe odorul de piele, oricare ar fi el, lepra a izbucnit din nou, să pui pe foc lucrul cel cu pata.
58 Iar veşmântul sau ţesătura, sau împletitura, sau acel lucru de piele, oricare ar fi el, pe care-l vei spăla, dacă lepra va pieri de pe el, să fie spălat încă o dată şi apoi va fi curat.
59 Iată care este pravila, privitoare la pata de lepră, la veşmintele de lână sau de in, sau la ţesături, sau la împletituri, sau la orice fel de lucru de piele, după care se pot socoti curate sau necurate.»