1 După ce Alexandru, fiul lui Filip Macedoneanul, care plecase din ţara Chitim, a bătut pe Dariu, împăratul Perşilor şi al Mezilor, a împărăţit în locul lui, şi el a fost cel dintâi împărat de neam grecesc.
2 Şi el a făcut multe războaie, a cucerit multe cetăţi şi a răpus împăraţi ai pământului.
3 Şi el a ajuns până la capătul pământului şi a luat prăzi de la mulţime de popoare. Şi după ce pământul i s’a fost supus, el s’a trufit şi inima lui s’a semeţit.
4 Şi a adunat o oaste foarte puternică şi a supus ţări, popoare şi voevodate, care ajunseseră să-i plătească tribut.
5 Şi după acestea a căzut la pat şi, când a simţit că i se apropie sfârşitul,
6 A chemat pe doi dintre cei mai de seamă dregători ai săi, care din tinereţe crescuseră cu el, şi, încă fiind în viaţă, le-a împărţit împărăţia.
7 Şi Alexandru a murit după o domnie de doisprezece ani.
8 Apoi au început să domnească dregătorii lui, fiecare la locul lui.
9 Şi după moartea lui toţi s’au încoronat şi tot aşa şi feciorii lor mulţi ani de-a-rândul şi ei făcură multe răutăţi pe pământ.
10 Şi a ieşit dintr’înşii un vlăstar nelegiuit, Antioh Epifaniu, feciorul împăratului Antioh, care fusese ostatic la Roma, şi el ajunse împărat în anul o sută treizeci şi şapte al împărăţiei greceşti.
11 În zilele acelea s’au ivit în Israil oameni fără căpătâi care îmbiau pe mulţi şi le ziceau: «Haidem să ne înfrăţim cu popoarele care se megieşesc cu noi, căci, de când stăm răzleţiţi de ele, multe nenorociri au dat peste noi!»
12 Şi acest îndemn a fost plăcut în ochii lor.
13 Şi câţiva din popor s’au înflăcărat şi s’au dus la împărat, care le-a dat lor deplină putere ca să trăiască după datina păgânilor.
14 Şi ei au zidit în Ierusalim un gimnaziu după datina păgânilor,
15 Şi nu s’au mai tăiat împrejur, ci s’au lepădat de sfântul legământ şi s’au înjugat mai vârtos cu păgânii şi s’au vândut, ca să săvârşească păcat.
16 Şi când Antioh a socotit că ţine bine în mână frânele domniei, i-a trecut prin gând să împărățească şi peste Egipt, adică să fie împărat peste amândouă împărăţiile.
17 Deci el a intrat în Egipt cu o puternică oştire, cu care de război, cu elefanţi şi cu o mare flotă,
18 Şi s’a războit cu Ptolomeu, împăratul Egiptului. Ptolomeu însă a fugit din faţa lui. Atunci au căzut o mulţime de morţi.
19 Sirienii cuceriră cetăţile Egiptului, iar Antioh luă din Egipt o bogată pradă.
20 După ce Antioh a înfrânt Egiptul, în anul o sută şi patruzeci şi trei, s’a întors şi a pornit cu o puternică oştire împotriva Ierusalimului.
21 Şi în trufia lui a intrat în templu şi a luat altarul tămâierii cel de aur şi candelabrul, împreună cu toate cele ale lui,
22 Masa pâinilor punerii înainte, cupele pentru turnare, ibricele, căţuile cele de aur, catapeteazma, coroanele şi toată podoaba de aur de pe faţada templului, pe care o despuie de aurul ei.
23 De asemenea el a jefuit aurul şi argintul, odoarele şi vistieriile cele ascunse pe care a putut să le găsească.
24 Şi după ce a jefuit tot, sa întors în ţara lui; iar pentru aceasta a săvârşit multe vărsări de sânge şi multe blestemăţii.
25 Atunci s’a pornit mare jălanie în Israil şi în toate aşezările lui,
26 Şi căpeteniile şi preoţii s’au pus pe bocet; fecioarele şi tinerii au rămas fără vlagă şi frumuseţea femeilor s’a veştejit.
27 Tot mirele a izbucnit în plâns şi cei care şedeau în cămara miresei vărsat-au lacrămi.
28 Pământul s’a cutremurat din pricina locuitorilor şi tot neamul lui Iacob s’a acoperit de ruşine.
29 Şi după doi ani împăratul a trimis un strângător de dări în oraşele lui Iuda, care a venit la Ierusalim cu mare oaste,
30 Şi cu şiretenie le-a grăit cuvinte de pace, aşa încât ei l-au crezut. Apoi pe neaşteptate a tăbărît pe cetate, căreia i-a pricinuit o mare înfrângere, şi a omorît mulţi oameni din Israil.
31 Şi după ce a jefuit cetatea, i-a dat foc, a dărâmat casele şi zidurile ei de jur-împrejur.
32 Apoi au dus femeile şi copiii în robie, iar vitele le luară.
33 Iar cetatea lui David au întărit-o cu zid mare şi puternic, cu turnuri tari, şi aşa a ajuns cetatea lor.
34 Şi au adus oameni fără credinţă şi fără de lege, care s’au întărit într’însa.
35 Ei au adus şi arme şi merinde şi au strâns într’însa prada pe care o luaseră din Ierusalim, încât cetatea aceea a ajuns o mare cursă întinsă.
36 Şi a ajuns ca o pândă pentru templu şi ca un diavol rău pentru Israil în toată vremea.
37 Şi ei au vărsat sânge nevinovat împrejurul templului şi l-au spurcat.
38 Atunci locuitorii Ierusalimului au fugit din pricina lor şi el a ajuns sălaş pentru cei streini. Cetatea a ajuns streină pentru cei ce se născuseră în ea, chiar şi copiii ei o părăsiseră.
39 Templul a ajuns pustiu, ca o pârloagă, sărbătorile s’au prefăcut în bocet, Sâmbetele în ocară, şi cinstea lui în dispreţ.
40 Şi pe cât fusese odinioară strălucirea lui, tot pe atât era acum jalea.
41 Atunci împăratul dădu un hrisov al cărui cuprins era pentru toată împărăţia: «Toţi locuitorii să alcătuiască un singur popor,
42 Şi fiecare să se lepede de datinile sale deosebite!» Atunci toate popoarele s’au supus poruncii împăratului.
43 Mulţi israiliţi se învoiră cu această închinare a lui, au adus jertfe urîciunilor idoleşti şi au pângărit Sâmbăta.
44 După aceasta împăratul a trimis scrisori prin mâinile crainicilor, în Ierusalim şi în toate oraşele lui Iuda, cu cuprinsul ca să se lase de datinile streine ţării;
45 Să desfiinţeze arderile de tot, jertfa şi turnarea din templu, şi să pângărească Sâmbetele şi sărbătorile;
46 Să întineze templul şi poporul cel sfânt;
47 Să zidească altare pentru jertfă, şi dumbrăvi şi temple idoleşti, pe care să se jertfească porci şi alte dobitoace necurate;
48 Să lase pe feciorii lor netăiaţi împrejur şi să se spurce cu tot felul de spurcăciuni şi grozăvii,
49 Încât să uite legea şi toate îndreptările lui Dumnezeu să le desfiinţeze.
50 Iar cine nu se va supune poruncii împăratului, să fie ucis.
51 Şi el a poruncit să se trimită scrisori cu acest cuprins în toată împărăţia lui şi a pus supraveghetori peste tot norodul, şi a dat poruncă în toate oraşele lui Iuda, ca de la cel dintâi şi până la cel din urmă să aducă jertfe.
52 Atunci mulţi din cei care se lepădaseră de lege se alăturară de ei. Şi ei prigoniră,
53 Şi izgoniră din ţară pe adevăraţii Israiliţi care au fost siliţi să se ascundă în ascunzători şi în tot felul de locuri dosnice.
54 În anul o sută patruzeci şi cinci, în ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, ei ridicară urîciunea pustiirii pe altarul de jertfă, iar în toate oraşele învecinate au ridicat altare,
55 Încât au adus jertfe la uşile caselor şi pe uliţe.
56 Şi toate cărţile legii pe care au putut să le găsească le-au rupt şi le-au ars.
57 Şi la cine s’ar fi găsit cartea legământului, sau dacă cineva îşi arăta dragostea pentru lege, era dat morţii, potrivit hrisovului împărătesc
58 Şi cu această silnicie ei s’au purtat cu Israiliţii, lună după lună, şi împotriva acelora care erau prinşi în diferite cetăţi.
59 În ziua a douăzeci şi cincea a lunii, ei au adus jertfă pe altarul care fusese zidit deasupra altarului de jertfă.
60 Pe femeile care-şi tăiaseră copiii lor împrejur le-au ucis potrivit hrisovului împărătesc,
61 Spânzurându-le copiii de gât, şi măcelărind pe toţi din casele lor, cum şi pe cei care făcuseră tăierea împrejur.
62 Pe de altă parte mulţi Israiliţi s’au stăpânit şi s’au întărit în sine-şi ca să nu mănânce din cele spurcate,
63 Încât mai degrabă au ales moartea, decât să se spurce cu mâncări şi să pângărească sfântul legământ. Şi într’adevăr ei au murit.
64 Şi marea urgie a lui Dumnezeu se abătuse peste Israil.