1 Şi împăratul Egiptului a adunat numeroase oştiri, ca nisipul de pe ţărmul mării, şi corăbii multe cu gând ca să pună stăpânire cu vicleşug pe împărăţia lui Alexandru şi s’o alipească la împărăţia sa.
2 Şi astfel el a pornit spre Siria cu cuvinte de pace. Locuitorii oraşelor îi deschideau porţile şi ieşeau în întâmpinarea lui, căci era porunca împăratului Alexandru ca ei să iasă înaintea lui, fiindcă era socru-său.
3 Dar Ptolomeu, când intra în oraşe, lăsa în fiecare câte o strajă din oastea sa.
4 Şi când s’a apropiat de Azot, locuitorii i-au arătat templul cel ars al lui Dagon, Azotul şi împrejurimile lui în ruină, leşurile împrăştiate şi pe cei arşi care fuseseră arşi în război şi pe care îi făcuseră grămezi în calea lui.
5 Şi au povestit împăratului silniciile lui Ionatan, ca să-l pogoare în faţa lui. Dar împăratul a tăcut.
6 Ionatan a ieşit la Iafa cu alai înaintea împăratului. Şi s’au salutat unul pe altul şi au mas acolo.
7 Apoi Ionatan a însoţit pe împărat până la fluviul Elefteros, după care s’a întors la Ierusalim.
8 Astfel împăratul Ptolomeu s’a făcut stăpân pe oraşele de pe ţărmul mării până la Seleucia cea aşezată pe ţărmul mării, iar împotriva lui Alexandru făcea planuri rele.
9 Însă el a mai trimis soli la împăratul Dimitrie cu această solie: «Haidem să încheiem alianţă amândoi! Eu îţi voi da de soţie pe fiica mea, pe care o ţine Alexandru, şi tu vei domni peste împărăţia părintelui tău.
10 Mă căiesc că i-am dat pe fiica mea, deoarece el a căutat să mă omoare.
11 Şi el îl pogora până într’atâta, fiindcă voia să-i ia împărăţia.
12 Şi luând pe fiica sa de la Alexandru, i-a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru şi a ajuns duşman pe faţă.
13 După aceasta, Ptolomeu a intrat în Antiohia şi-şi puse pe cap coroana Asiei, şi astfel el ajunse stăpânitorul celor două coroane, a Asiei şi a Egiptului.
14 În vremea aceasta însă, Alexandru era în Cilicia, fiindcă locuitorii ţinutului aceluia se răsculaseră.
15 Când a auzit Alexandru a pornit cu război împotriva lui. Dar Ptolomeu a pornit şi i-a ieşit înainte cu oaste puternică şi l-a pus pe fugă.
16 Şi Alexandru a fugit în Arabia ca să scape acolo. Astfel împăratul Ptolomeu ajunse la biruinţă.
17 Mai mult încă: Arabul Zabdiel i-a tăiat lui Alexandru capul şi l-a trimis lui Ptolomeu.
18 Împăratul Ptolomeu a murit după trei zile, şi Egiptenii care erau în cetate au fost ucişi de locuitorii cetăţii.
19 Şi aşa, în anul o sută şaizeci şi şapte, Dimitrie a ajuns împărat.
20 În vremea aceea, Ionatan a adunat pe Iudei ca să cucerească cetatea cea din Ierusalim, şi a aşezat împotriva ei multe maşini de război.
21 Atunci câţiva nelegiuiţi care urau poporul au vestit pe împărat că Ionatan a împresurat cetatea.
22 Şi împăratul auzind s’a înfuriat. Şi după această veste a plecat în grabă la Ptolemais şi i-a scris lui Ionatan ca s’o despresoare şi să vie îndată la Ptolemais ca să se înţeleagă cu el.
23 Şi după ce a citit scrisoarea, cu toate acestea el a poruncit să rămâie împresurată, şi şi-a ales pe câţiva bătrâni ai lui Israil şi câţiva preoţi şi a înfruntat primejdia.
24 Şi-a luat cu sine argint şi aur, veşminte precum şi alte multe daruri şi a plecat la Ptolemais la împărat şi a aflat har în ochii lui.
25 Şi cu toate că vreo câţiva oameni fără de lege din popor l-au pârît,
26 Împăratul s’a purtat cu el ca şi înaintaşii săi împăraţi, cinstindu-l în ochii tuturor prietenilor săi,
27 Întărindu-l în arhierie şi în toate vredniciile pe care le avusese mai înainte, şi l-a înscris printre cei dintâi prieteni ai săi.
28 Cu acest prilej, Ionatan s’a rugat de împărat să scutească de dări Iudeea, împreună cu cele trei ţinuturi alipite ale Samariei, şi i-a făgăduit în schimb trei sute de talanţi.
29 Şi împăratul s’a învoit şi i-a scris lui Ionatan un hrisov, cu următorul cuprins:
30 «Împăratul Dimitrie lui Ionatan, fratele său, şi poporului iudeu, închinăciune!
31 Vă trimitem copie după scrisoarea pe care am scris-o lui Lastene, ruda noastră, despre pricina voastră, ca să luaţi cunoştinţă de ea:
32 «Împăratul Dimitrie către Lastene, părintele său, închinăciune!
33 Am hotărît ca poporului iudeu, prietenul şi aliatul nostru credincios, să-i facem înlesniri, ca mulţămită pentru bunele lui simţăminte faţă de noi.
34 Lăsăm în stăpânire ţinutul Iudeei, precum şi cele trei ţinuturi ale Samariei alipite la Iudeea: Efraim, Lida şi Ramataim, împreună cu tot cuprinsul lor. Scutim pe cei ce vor aduce jertfe în Ierusalim de dăjdiile pe care împăratul avea obiceiul să le ia de la ei mai înainte în fiecare an, din rodurile pământului sau din ale pomilor.
35 Ne lipsim de orişice fel de dări care ni se cuvin nouă: zeciuieli ori dăjdii, apoi de dările puse pe bălţile sărate şi pentru coroana împărătească. Toate le lăsăm în folosul lor.
36 Şi nimeni să nu calce nici una din aceste hotărîri începând de azi înainte.
37 Şi acum, purtaţi de grijă ca să se facă o copie după acest hrisov, care să fie dată lui Ionatan şi să fie aşezată în muntele cel sfânt într’un loc de unde să se poată vedea.»
38 Când împăratul Dimitrie s’a încredinţat că e liniştit în ţară şi nimeni nu-i mai poate sta împotrivă, a dat drumul tuturor oştilor sale, fiecăreia în patria sa, afară de cetele de streini, care fuseseră năimite din insulele păgâne. Toate oştile, care fuseseră în slujba părinţilor săi, ajunseseră să-i fie vrăjmaşe.
39 Trifon, unul din părtaşii de odinioară ai lui Alexandru, a băgat de seamă că toate oştile murmură împotriva lui Dimitrie, şi a purces la arabul Iamblic, care creştea pe Antioh, copilul lui Alexandru,
40 Şi-l rugă stăruitor să-i dea copilul ca să-l facă împărat în locul părintelui său. Apoi el i-a destăinuit toate măsurile aspre ale lui Dimitrie şi vrăjmăşia cu care îl vrăjmăşeau oştile lui. Şi a stat acolo multă vreme.
41 În vremea aceasta, Ionatan a trimis soli la Dimitrie cu rugămintea ca să cheme oastea care era în cetăţuia Ierusalimului, precum şi în celelalte castele, fiindcă ele se războiesc necontenit cu Israil.
42 Atunci Dimitrie îi trimise lui Ionatan acest răspuns: «Nu voi face numai acest lucru pentru tine şi pentru poporul tău, ci la împrejurări prielnice te voi cinsti şi pe tine şi pe poporul tău.
43 Acum ai face bine să-mi trimiţi voinici care să mă ajute, deoarece toate oştile mele m’au lăsat.»
44 Şi Ionatan i-a trimis la Antiohia trei mii de ostaşi viteji, care ducându-se la împărat, împăratul s’a bucurat de venirea lor.
45 Atunci s’au strâns în mijlocul cetăţii o sută douăzeci de mii de oameni care voiau să omoare pe împărat.
46 Şi împăratul a fugit în palatul său, iar locuitorii oraşului au pus mâna pe uliţele oraşului şi au început lupta.
47 Împăratul a chemat atunci în ajutor pe Iudei, care s’au strâns împrejurul lui. Ei s’au împărţit în oraş şi au omorît în ziua aceea o sută de mii de oameni;
48 Au dat foc oraşului şi au luat în ziua aceea multă pradă, scăpând astfel pe împărat de la moarte.
49 Şi dacă au văzut locuitorii oraşului că Iudeii erau stăpâni în oraş aşa cum voiau ei, şi-au pierdut curajul şi au început să strige către împărat rugându-l:
50 «Încheie pace cu noi şi Iudeii să înceteze să se bată împotriva noastră şi a oraşului!»
51 Şi ei au aruncat armele şi au făcut pace. Şi Iudeii au căpătat faimă în ochii împăratului şi în ochii tuturor locuitorilor împărăţiei. Şi s’au întors la Ierusalim cu pradă bogată.
52 Şi îndată ce Dimitrie s’a întărit pe tronul împărăţiei şi ţara s’a liniştit,
53 Şi-a călcat toate făgăduinţele date şi s’a depărtat de Ionatan, şi nu l-a răsplătit pentru facerile de bine pe care le primise de la el, ci a început să-l împileze.
54 După acestea, Trifon s’a întors împreună cu Antioh care era încă copil. Şi l-a făcut împărat şi i-a pus coroană pe cap.
55 Şi s’au adunat la el toate oştile cărora Dimitrie le dăduse drumul; şi ele au început lupta împotriva lui. Iar Dimitrie a fugit.
56 Atunci Trifon a pus mâna pe elefanţi şi a cuprins Antiohia.
57 Şi tânărul împărat Antioh a scris lui Ionatan într’acest chip: «Te întăresc în arhierie şi te pun stăpânitor peste cele patru ţinuturi, şi te înscriu în numărul prietenilor împăratului».
58 Cu acest prilej, el i-a trimis tacâmuri de aur pentru masă şi i-a îngăduit să bea din cupe de aur, să se îmbrace în porfiră şi să poarte agrafă de aur.
59 Şi pe Simon, fratele lui, l-a pus cârmuitor peste ţinutul de la scara munţilor Tirului până la graniţa Egiptului.
60 După aceasta, Ionatan a purces ca să cutreere cetăţile din ţinutul de dincoace de Eufrat, şi s’au strâns la el toate oştile Siriei ca să-l ajute. Când a intrat în Ascalon, locuitorii cetăţii i-au ieşit înainte cu alai.
61 Şi de acolo s’a îndreptat spre Gaza, dar locuitorii au închis porţile Gazei. Din această pricină, el a împresurat oraşul, a dat foc împrejurimilor şi l-a prădat.
62 Atunci locuitorii Gazei l-au rugat stăruitor pe Ionatan şi el a făcut pace cu ei, însă pe feciorii boierilor i-a luat ostatici şi i-a dus la Ierusalim. Apoi a străbătut ţara până la Damasc.
63 Când a aflat Ionatan că generalii lui Dimitrie se află la Chedeş în Galileea cu multă oştire, cu gând ca să-i zădărnicească planul,
64 A pornit împotriva lor. Însă pe fratele său Simon îl lăsase în ţară.
65 Şi Simon a înaintat împotriva Betţurului, pe care l-a împresurat ţinându-l încercuit mai multe zile.
66 Şi locuitorii l-au rugat stăruitor să încheie pace cu ei, ceea ce el a şi făcut, însă i-a scos din cetate, pe care a luat-o în stăpânire şi a pus într’însa o strajă.
67 Apoi Ionatan, împreună cu oastea lui, au poposit lângă marea Ghenizaretului, iar la mânecate au pornit spre şesul Haţorului.
68 Dar dintr’o dată le-a ieşit în faţă în şes o armată păgână, care, după ce lăsase o pândă în munţi, înainta ţintă în faţa lui.
69 Şi când pânda a ieşit din locul ei şi s’a repezit împotriva Iudeilor,
70 Cei de lângă Ionatan au fugit de n’a mai rămas nici unul, decât Matatia, feciorul lui Absalom, şi Iuda al lui Alieu, căpeteniile cetelor de oaste.
71 Atunci Ionatan şi-a sfâşiat veşmintele şi şi-a presărat pământ pe cap, şi a început să se roage.
72 Apoi s’a întors spre ei şi a început să se bată cu ei. Dar protivnicii lui au luat-o la fugă,
73 Şi dacă au văzut aceasta cei care fugiseră, s’au întors la el şi i-au fugărit cu el împreună până la Chedeş, până la tabăra lor. Şi au poposit cu tabăra acolo.
74 Şi în ziua aceea au căzut trei mii de păgâni. Apoi Ionatan s’a întors la Ierusalim.