1 Când a auzit Simon că Trifon a strâns multă oaste, ca să pătrundă în Iuda şi s’o nimicească,
2 Şi a văzut că poporul tremură şi e speriat, s’a suit în Ierusalim şi a adunat gloata.
3 Şi i-a îmbărbătat şi le-a zis: «Voi ştiţi câte am făcut eu şi fraţii mei şi casa părintelui meu pentru lege şi pentru templu, şi câte nevoi şi războaie am îndurat.
4 De aceea toţi fraţii mei au murit pentru Israil, şi am rămas eu singur.
5 Şi acum, să mă ferească Dumnezeu să-mi cruţ viaţa în clipe de nevoie, căci nu sunt mai bun decât fraţii mei.
6 Ci, dimpotrivă, vreau să fiu răzbunătorul poporului şi al templului meu, al femeilor şi al copiilor noştri, fiindcă toţi păgânii s’au adunat ca să ne piardă din vrăjmăşie.»
7 Când a auzit poporul aceste cuvinte, iarăşi s’a înflăcărat,
8 Şi au răspuns cu glas tare: «Tu eşti căpetenia noastră în locul lui Iuda şi al lui Ionatan, fratele nostru.
9 Hai cu noi la război, şi noi vom asculta de toate poruncile tale!»
10 Atunci el a strâns pe toţi oamenii destoinici de luptă, şi a zorit cu sfârşirea zidurilor Ierusalimului, pe care l-a întărit de jur-împrejur.
11 Şi pe Ionatan, fiul lui Absalom, l-a trimis la Iafa cu oaste puternică. El a izgonit pe locuitorii, din Iafa şi a rămas acolo.
12 În vremea aceasta, Trifon a plecat din Ptolemais cu puternică oştire, cu gând să năvălească în Iuda, aducând şi pe Ionatan în lanţuri.
13 Simon însă a tăbărît în Hadid, la capătul şesului.
14 Dar când a aflat Trifon că Simon a luat locul fratelui său Ionatan şi că are de gând să se bată cu el, i-a trimis soli, cu această solie:
15 «Ţinem rob pe fratele tău Ionatan pentru banii cu care este dator la vistieria împărătească din pricina relei lui cârmuiri.
16 Trimite deci o sută de talanţi argint şi pe cei doi fii ai lui ca ostatici, ca îndată ce-i vom da drumul să nu pornească împotriva noastră. Şi noi îi vom da drumul!»
17 Şi a simţit Simon că solii îi spun aşa cu gând viclean. Cu toate acestea el a trimis banii şi pe cei doi feciori, ca să nu atragă asupra lui vrăjmăşia poporului,
18 Care ar fi zis: «A murit din pricină că n’a trimis banii şi pe cei doi feciori!»
19 Şi cu toate că i-a trimis banii şi pe cei doi feciori, el şi-a călcat cuvântul şi n’a dat drumul lui Ionatan.
20 După aceste întâmplări, Trifon a purces ca să intre în Iudeea şi s’o prade. Şi apucă pe un drum de ocol ca să ajungă la Adoraim, însă Simon cu oastea lui se ţinea de el ori încotro se ducea.
21 Cei din cetatea Ierusalimului au trimis soli la Trifon ca să vină în grabă prin pustie şi să le aducă merinde.
22 Şi Trifon a pregătit toată călărimea de plecare, şi fiindcă în noaptea aceea căzuse foarte mult omăt, nu era cu putinţă să străbată drumul din pricina omătului, de aceea el s’a îndreptat spre Galaad.
23 Când s’a apropiat de Bascama, el a omorît pe Ionatan şi l-a îngropat acolo.
24 După aceea, Trifon s’a întors şi a plecat în ţara sa.
25 Însă Simon a trimis să aducă oasele fratelui său Ionatan şi le-a îngropat în Modein, oraşul părinţilor săi.
26 Şi tot Israilul l-a jelit cu mare jale şi l-a tânguit multe zile.
27 Simon a ridicat pe mormântul tatălui său şi al fraţilor săi un mausoleu înalt, ca să se poată vedea de departe, clădit din piatră lustruită şi pe o parte şi pe alta.
28 Deasupra a pus el şapte piramide una în faţa alteia: pentru părintele său, pentru maică-sa şi pentru cei patru fraţi.
29 Şi acestora le-a făcut împodobiri, înconjurându-le cu columne înalte cu panoplii spre veşnică pomenire, iar alături de panoplii a pus corăbii sculptate, ca să fie văzute de cei care plutesc pe mare.
30 Astfel este mormântul pe care el l-a făcut la Modein şi care se află acolo până în ziua de azi.
31 Şi Trifon, folosindu-se de vicleşug faţă de tânărul împărat Antioh, l-a ucis,
32 Şi s’a făcut împărat în locul lui, punându-şi pe cap coroana Asiei şi fiind pricină de mari nenorociri în ţară.
33 Însă Simon a întărit cetăţile Iudeei, înconjurându-le cu turnuri înalte, cu ziduri groase, şi cu porţi cu zăvoare, iar înlăuntrul lor a adus merinde.
34 Apoi Simon a ales bărbaţi de nădejde, pe care i-a trimis la împăratul Dimitrie, ca să-i facă ţării scutire, fiindcă tot ceea ce făcuse Trifon era jaf.
35 Atunci împăratul Dimitrie i-a răspuns potrivit cu cererea lui şi i-a trimis scrisoare cu următorul cuprins:
36 «Împăratul Dimitrie lui Simon arhiereul şi prietenul împăratului şi bătrânilor şi poporului iudeu, închinăciune!
37 Primit-am coroana de aur şi ramura de finic pe care ni le-aţi trimis şi suntem gata să încheiem pace temeinică şi să scriem slujitorilor împărăteşti ca să facă scutirile.
38 Tot ceea ce am hotărît în privinţa voastră rămâne hotărît, şi cetăţile pe care le-aţi zidit să fie ale voastre.
39 Vă iertăm toate scăpările din vedere şi toate greşelile până în ziua de astăzi şi vă scutim de darea pentru coroana împărătească pe care o datoriţi, şi dacă s’ar mai fi pus vre-o dare oarecare în Ierusalim, să nu se mai plătească.
40 Şi dacă vre-unii din voi se împacă să intre în gărzile noastre împărăteşti, să intre, şi aşa să fie pace între noi!»
41 În anul o sută şi şaptezeci jugul păgânilor a fost luat de pe grumajii lui Israil,
42 Şi norodul lui Israil a început să scrie în hrisoave şi în contracte: «În anul întîi al lui Simon arhiereul, generalul şi etnarhul Iudeilor».
43 În zilele acelea Simon a început lupta împotriva Ghezerului, pe care l-a încercuit cu oşti. El a făcut o heliopolă, pe care a adus-o lângă oraş. Şi cu ea a făcut o spărtură în turnul oraşului, pe care l-a cuprins.
44 Şi ostaşii din heliopolă au sărit în oraş şi au făcut o mare răscoală într’însul.
45 Atunci locuitorii cetăţii, împreună cu femeile şi copiii s’au suit pe zid cu hainele sfâşiate, ţipând cât îi lua gura şi cerând lui Simon să încheie pace cu ei,
46 Şi-l rugau: «Nu te purta cu noi după răutatea noastră, ci după îndurarea ta!»
47 Atunci Simon s’a înduioşat şi a contenit războiul. Apoi i-a scos din oraş şi a curăţit casele lor de idoli, şi a intrat în oraş cu psalmi şi cu cântări de laudă.
48 Şi după ce au curăţit-o de toată spurcăciunea, a aşezat într’însa oameni cinstitori ai legii, şi a întărit-o şi a făcut-o cetate domnească.
49 În vremea aceasta, locuitorii cetăţii Ierusalimului fiind împiedicaţi să cutreere ţara, ca să facă negoţ, s’au chinuit de foame, iar mulţi din ei au şi murit.
50 Şi au strigat către Simon ca să facă pace cu ei, şi el a făcut. Şi i-a scos din cetate şi a curăţit-o de întinăciune.
51 Şi în anul o sută şaptezeci şi unu, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi treia, au intrat într’însa cu slavoslavii, cu ramuri de palmier, în sunetul alăutelor, al chimvalelor şi al harfelor, cu psalmi şi pesne, fiindcă marele vrăjmaş al lui Israil fusese înfrânt.
52 Şi el a rânduit ca în fiecare an să fie prăznuită această zi de veselie. Apoi el a întărit muntele templului de lângă cetate şi s’a sălăşluit acolo împreună cu ai săi.
53 Şi dacă a văzut Simon că fiul său este om de ispravă, l-a pus general peste oştile sale cu scaunul în Ghezer.