1 Atunci Antioh, fiului împăratului Dimitrie, a trimis, din insulele mării, o scrisoare lui Simon, arhiereu şi etnarh al Iudeilor, şi poporului iudeu.
2 Cu următorul cuprins: «Împăratul Antioh, lui Simon, arhiereu şi etnarh, şi neamului Iudeilor, închinăciune!
3 Fiindcă vreo câţiva mişei au pus stăpânire pe împărăţia părinţilor mei şi m’am hotărât să intru iar în stăpânia împărăţiei, ca s’o aduc în starea ei cea dintâi, am adunat oaste multă şi am pregătit vase de război.
4 Cu gând să pun piciorul în ţară şi să urmăresc pe cei care au pustiit ţara noastră şi pe cei cari au nimicit oraşele din împărăţia mea;
5 Îţi adeveresc toate scutirile cu care te-au scutit împăraţii, înaintaşii mei, cum şi scutirea de toate celelalte angarale pe care ei ţi le-au cerut.
6 Îţi îngăduesc să-ţi faci banii tăi pentru ţara ta.
7 Ierusalimul şi templul să fie libere şi toate armele pe care le-ai făcut şi toate cetăţile pe care le-ai zidit şi pe care le stăpâneşti să fie ale tale.
8 De orice datorie pentru vistieria împărătească şi de orice alte datorii viitoare să fii iertat.
9 Iar când vom ajunge stăpâni pe împărăţia noastră, te vom cinsti pe tine cu mare cinste, precum şi pe poporul şi templul tău, ca faima voastră să fie cunoscută în toată lumea.»
10 În anul o sută şaptezeci şi patru, Antioh a intrat în ţara părinţilor săi, şi toate oştile au trecut de partea lui, aşa că Trifon a rămas cu puţine.
11 Şi împăratul Antioh l-a urmărit, iar el în fuga lui a intrat în Dora, care este aşezată pe ţărmul mării,
12 Fiindcă vedea că este copleşit de nenorociri şi că oştile îi părăsiseră.
13 Şi Antioh şi-a aşezat în faţa Dorei tabăra alcătuită din o sută douăzeci de mii de ostaşi şi opt mii de călăreţi.
14 Şi el a încercuit oraşul pe uscat şi, cu ajutorul corăbiilor, pe mare. Şi el îl strângea pe uscat şi pe mare, astfel că nu lăsa pe nimeni nici să intre şi nici să iasă.
15 În vremea aceasta au sosit din Roma Numeniu şi cu ceilalţi trimişi, cu scrisori îndreptate către împăraţi şi împărăţii. Şi cuprinsul lor era acesta:
16 «Lucius, consul al Romanilor, împăratului Ptolomeu, închinăciune!
17 Trimişii Iudeilor au venit la noi ca prieteni şi aliaţi trimişi de arhiereul Simon şi de poporul iudeu, ca să înnoiască vechea noastră legătură de prietenie.
18 Şi au adus un scut de o mie de mine.
19 De aceea am crezut nimerit să scriem împăraţilor şi ţărilor să nu le pricinuiască nici un rău, să nu se năpustească împotriva lor şi împotriva oraşelor şi a ţării lor şi să nu dea nici un ajutor celor care s’ar bate cu ei.
20 Şi am crezut de cuviinţă să primim scutul.
21 Şi dacă mişei din ţara lor vor fugi la voi, daţi-i în mâna arhiereului Simon ca el să-i pedepsească după legea lor.»
22 Şi scrisori cu acelaşi cuprins a scris lui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate şi lui Arsachis,
23 Precum şi tuturor ţărilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru şi Cirene.
24 Iar izvodul lor l-a trimis arhiereului Simon.
25 Împăratul Antioh însă, a doua zi, a împresurat Dora, a adus neîncetat oştire şi a făcut maşini pentru împresurare, încercuind-o de nu mai putea nimeni nici să intre, nici să iasă.
26 Şi când Simon i-a trimis în ajutor două mii de voinici, precum şi aur, argint şi multe unelte de război,
27 El nu numai că nu le-a primit, ci dimpotrivă el şi-a călcat toate făgăduinţele de mai nainte şi s’a vrăjmăşit cu Simon.
28 Şi a mai trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii lui, ca să stea de vorbă cu el şi să-i zică: «Voi stăpâniţi Iafa şi Ghezerul şi cetatea Ierusalimului, oraşe ale împărăţiei mele,
29 Al căror ţinut l-aţi pustiit, şi aţi adus mare nenorocire pe spatele ţării, ba v’aţi mai făcut stăpâni şi pe alte aşezări din împărăţia mea!
30 Şi acum daţi-mi oraşele pe care v’aţi făcut stăpâni şi dările aşezărilor pe care le stăpâniţi în afară de cuprinsul Iudeei,
31 Iar de nu, daţi-mi în schimb cinci sute de talanţi de argint pentru paguba pe care mi-aţi făcut-o şi alţi cinci sute de talanţi pentru dările oraşelor scutite. Iar de nu, vom porni cu război împotriva voastră.»
32 Şi Atenobiu, prietenul împăratului, a pornit la Ierusalim. Când a văzut el acolo strălucirea lui Simon, dulapul cu tacâmuri şi vase de aur şi de argint, şi multa slugărime, s’a minunat. Apoi i-a spus solia cu care fusese trimis de împărat.
33 Atunci Simon i-a răspuns şi i-a zis: «Nu stăpânim nici ţară străină şi nici moşia altuia, ci moştenirea de la părinţii noştri, care o bucată de vreme a fost stăpânită fără drept de vrăjmaşii noştri.
34 Şi deoarece s’a ivit prilejul nimerit, noi ţinem cu tărie la moştenirea părinţilor noştri.
35 Cât despre Iafa şi despre Ghezer, pe care le ceri, ele au pricinuit poporului şi ţării noastre mare rău, pentru ele îţi dăm o sută de talanţi.»
36 Dar Atenobiu nu i-a răspuns nici un cuvânt, ci s’a întors mânios la împărat şi i-a adus răspunsul, povestindu-i despre strălucirea lui Simon şi toate câte le mai văzuse. Şi împăratul s’a înfuriat grozav.
37 În vremea aceasta, Trifon se suise într’o corabie şi fugise la Ortosia.
38 Din această pricină împăratul rânduise pe Cendebeu cârmuitor militar pentru ţărmul mării şi-i dăduse pedestraşi şi călărime,
39 Cu poruncă să aşeze tabăra împotriva Iudeei, să întărească Cedronul şi să-i facă porţi tari, şi să se bată cu poporul. Iar împăratul a început să urmărească el însuşi pe Trifon.
40 Şi Cendebeu s’a dus la Iamnia şi a început să zădărască poporul să intre în Iudeea, să ia poporul rob şi să-l măcelărească.
41 El a întărit Cedronul, unde a pus călăreţi şi oaste, care să năvălească şi să cutreere drumurile Iudeei, întocmai după porunca împăratului.