1 Atunci Ioan a plecat de la Ghezer la Ierusalim, ca să spună lui Simon ceea ce făcuse Cendebeu.
2 Şi Simon a chemat pe cei doi fii ai săi mai mari, pe Iuda şi pe Ioan, şi le-a zis: «Eu şi fraţii mei şi casa tatălui meu ne-am războit cu vrăjmaşii lui Israil din tinereţe şi până în ziua de azi, şi noi am izbutit adesea să izbăvim pe Israil cu mâinile noastre.
3 Acum însă sunt bătrân, iar voi cu mila lui Dumnezeu v’aţi făcut mari. Rămâneţi în locul meu şi al fratelui meu şi luptaţi pentru poporul nostru, iar Dumnezeu din ceruri să vă fie într’ajutor.»
4 Apoi el a ales din ţară douăzeci de mii de voinici şi călăreţi, care au pornit împotriva lui Cendebeu, şi au poposit la Modein.
5 Şi a doua zi dis-de-dimineaţă s’au lăsat în şes, dar iată că în faţa lor era o oştire mare, pedestraşi şi călăreţi. Ci numai un râu îi despărţea.
6 Atunci Ioan, împreună cu voinicii lui au tăbărît în faţa lor. Şi fiindcă el a simţit că oamenii lui se tem să treacă râul, l-a trecut el întâi. Când însă oamenii au văzut că-l trece, după el l-au trecut şi ei.
7 Apoi a despărţit oastea în două, iar pe călăreţi i-a pus în mijlocul pedestraşilor, căci călărimea vrăjmaşă era foarte numeroasă.
8 Şi au sunat din trâmbiţe, iar Cendebeu şi cu armata lui au luat-o la fugă, şi au căzut dintr’înşii mulţi răniţi şi morţi. Iar cei care au mai rămas au fugit în cetate.
9 Atunci a fost rănit şi Iuda, fratele lui Ioan. Dar Ioan i-a fugărit, până când ei au intrat în cetatea Cedron, pe care o întăriseră,
10 Iar alţii au fugit în turnurile din câmpia Azotului. Şi ei au dat foc oraşului. Şi au căzut dintr’înşii trei mii de inşi. Şi el s’a întors sănătos în Iudeea.
11 În vremea aceea, era general în câmpia Ierihonului Ptolomeu, feciorul lui Abub. El avea mult aur şi argint.
12 Şi era ginerele arhiereului Simon.
13 Dar inima lui s’a trufit şi, având de gând să se facă stăpân în ţară, a pus la cale un plan cu vicleşug împotriva lui Simon şi a fiilor lui ca să-i omoare.
14 Ci Simon străbătea oraşele ţării şi se îngrijea de nevoile lor. Şi a ajuns şi în Ierihon, împreună cu Matatia şi cu Iuda, feciorii săi, în anul o sută şaptezeci şi şapte, în luna a unsprezecea, adică Şebat.
15 Şi Ptolomeu, feciorul lui Abub, i-a primit cu vicleşug în cetăţuia Doc, pe care el o zidise, şi le-a făcut un ospăţ. Dar acolo avea oameni ascunşi.
16 Şi când Simon şi fiii lui se îmbătaseră, oamenii lui Ptolomeu s’au năpustit din ascunzătoare, înarmaţi, au pătruns în cămara de ospăţ şi au omorît pe Simon pe fiii lui, cât şi câţiva din slujitorii lui.
17 Şi el a săvârşit atunci o mare fărădelege, răsplătind binele cu răul.
18 Pe urmă, Ptolomeu a scris aceste întâmplări şi a trimis crainici la împărat, cerând să-i trimită oaste într’ajutor, ca să-i predea ţara şi oraşele.
19 Pe alţii însă i-a mânat la Ghezer ca să ucidă pe Ioan, iar căpeteniilor peste mii le-a scris scrisori ca să vină la el să le dea argint, aur şi daruri,
20 În sfârşit, pe alţii i-a trimis ca să cuprindă Ierusalimul şi muntele templului.
21 Dar un crainic a alergat de zor la Ghezer şi a dat de veste lui Ioan despre moartea tatălui său şi a fraţilor săi, adăogând: «Ci el a trimis oameni să te omoare şi pe tine».
22 Când a auzit acestea, s’a îngrozit, iar pe oamenii care veniseră la el ca să-l omoare i-a prins şi i-a omorît, fiindcă ştia că veniseră cu gând ca să-l omoare.
23 Cealaltă parte a istoriei vieţii lui Ioan, războaiele lui şi faptele lui vitejeşti pe care le-a făcut, zidurile Ierusalimului pe care le-a zidit şi toate celelalte isprăvi ale lui,
24 Sunt scrise în cronica arhieriei lui, din ziua când a ajuns arhiereu în locul tatălui său.